| = Razvratire fata de tirania timpului | razvan rachieriu [14.Dec.05 14:42] |
| Dorința de a trăi înafara timpului, face din oameni răzvrătiți ai tiraniei sale și determină căutarea “mersului fără sens” , neîncadrat și neîmpărțit de clipe ,prin aruncarea timpului din “Turnul de Foc” al ființei. “Orașul suspendat ,ca o minune fără număr”, înafara timpului dizolvat într-o nouă dimensiune existențială , își poartă oamenii “de plumb” într-un spațiu al umbrelor. Liliecii prinși de bolta unui coșmar zboară din mintea unui om adormit spre corpul timpului încremenit , scormonind printre leșurile secundelor. | |
| = Răzvan | Ela Victoria Luca [14.Dec.05 15:33] |
| Să faci din orologiu țăndări, pentru a te iluziona că timpul se oprește. Să te deghizezi în prințesă pentru a opri piticii-secunde măcar în vis. Să nu dormi în visul acela, decât până la porunca regelui, căci brațul nopții nu iartă. Nu pe oameni. Tiran? Nu, timpul e doar El. El cel care ne face să fim. Noi avem limitele, măsurile, din nefericire sau din fericire. Qui le sait? Mulțam, prinde tu secundele acestea. Ela | |
| = sah reginei | adrian grauenfels [14.Dec.05 17:40] |
| dring , dring am venit sa ma lupt cu regele tau, sunt momentan o regina dezamagita , inselata amarnic , ceasornicarul regal e un mafiot cu ochelari, orologiile lui clepsidre cu nisip de contrabanda , pe tabla de sah am ramas noi trei , tu cu decorurile unei lupte cu tauri , pionii au defectat spre vest, caii rumega alene din spuma zilelor , doar liliecii bezmeticii , eleganti si subtili mai dau volute turnului de Foc.. | |
| = adri și al său an | Ela Victoria Luca [14.Dec.05 18:49] |
| Să duci tu lupta în locul meu, eu mai țes câteva rânduri, cuminte precum liniștea de peste cer. Și când pionii se rotesc lângă voalul Reginei, amintește-ți că bate ceasul ora de răsărit a uimirii. Acolo liliecii au făcut horă în jurul focului. Mulțam pentru joaca de-a timpul, cel care ne cam face mat oriunde am fi. ;)) Ela | |
| = desfac orologii caut mersul fără sens, la fix si un minut | carmen mihaela visalon [14.Dec.05 22:10] |
| eu sunt intunericul decorat alandala de timp cu pitici roz tu esti regina cu orologiul pe mesagerie vocala si liliecii fix atarnati de tavanul fara raspuns eu nebunul apeland timpul dar el, el nu-mi raspunde. de ce oare? trecatorii din piata publica au uitat mersul soarelui? regele mi-a poruncit sa descopar orasul fara de mine (era atat de albastru turnul verde fov) la capatul liniei de orizont,ghilotina. râsul meu aruncă minutele desfac orologii caut mersul fără sens al piticilor din Turnul de Foc îmbrac rochia prințesei ce costum desuet râsul meu aruncă minutele trecătorilor din Piața Teatrului voi cei ce ascultați clopotul orelor închipuiți-vă orașul suspendat ca o minune fără număr omul de plumb întoarce sfidător capul după mersul soarelui nu vă ascundeți în umbra astrelor timpul se uită în voi la fix și un minut pierdut ați deschis prea devreme ușa liliecii vor aluneca pe brațul nopții în fiecare om adormit diiiing daaaang diiiing daaaang Regele a poruncit distrugeți orologiul nu mai știu de când v-am lăsat pe pământ | |
| = erata | carmen mihaela visalon [14.Dec.05 22:22] |
| Ela Te rog sa ma ierti. Nu am vrut sa copiez poezia ta, pur si simplu am tastat inainte sa o sterg. "Replica" mea se termina la capatul liniei de orizont,ghilotina. râsul meu aruncă minutele. Multumesc, | |
| = ora de santal | Dana Stefan [14.Dec.05 23:49] |
| ca intr-o cutie captusita cu catifea (violet) lumea ingramadita cu cate un personaj din fiecare felie de timp pe care a trait-o insasi proiectia ei, de data aceasta e invers: universul este proiectia noastra..:) soldatii de plumb, o papusa de portelan, un rege si-o printesa, ding dang, ding dang, suna clopotul nevazutelor.. din cand in cand ne bagam nasul in cutia cu plus de catifea ca sa mai simtim macar odata, mirosul copilariei.. (asa ceva se intampla numai cand esti foarte indragostit).:) cu apreciere pentru poezia aceasta, Linea | |
| = Carmen, Linea | Ela Victoria Luca [15.Dec.05 00:15] |
| Un oraș în care nimeni nu își mai știe rolul, e așa cam alandala totul, regele înspăimântat de lilieci poruncește distrugerea timpului, pământul se cutremură, prințesa leșină de spaimă că toți piticii vor năvăli și vor devora secundele, numai omul de plumb zâmbește soarelui ca și cum i-ar spune: ți-am zis eu? Mulțam, Carmen, nu orice greșală e greșală. Din copy-paste se poate greși mult mai rău. ;)) Linea, atre m-aș îndrăgosti, fie vorba între noi, dar anul ăsta nu mai sunt clipe pentru asta. Noroc că se termină curând și se deschid porțile altor orașe. Lemnul de santal din care este fabricată cutiuța cu pluș de catifea își va păstra cumva parfumul. Fiindcă așa știu eu a trăi. Mulțam că poți simți atât de intens lumea din amintiri. Ela | |
| = the tower of song | Andu Moldovean [15.Dec.05 00:51] |
| Se spune ca anumite lucruri se intampla pentru ca asa trebuie. Eu inca nu am ajuns la concluzia asta dar Cohen zicea (sau canta, ma rog, chestie de interpretare) ca se urcase intr-un turn din care-l auzea pe unul Hank Williams tusind o suta de etaje mai sus; poezia asta m-a dus cu gandul acolo. In rest, aceeasi Ela... cu idei dupa consultatii, desigur :-) Bobadil. | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [15.Dec.05 00:59] |
| Stau și ascult, îmi place cum te-ai dus cu gândul în prima parte, dar deloc nu îmi place cum crezi la final. În fine, așa sunt unele clișee, arată doar ceea ce vrea omul să vadă. Ideile mele sunt de multe ori de demult. Asta e Ela. | |
| = parere | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| nu ma uit la comentariile de mai sus, nu ma intereseaza, iti voi spune ce vad eu in acest text. In primul rand iti cauti cuvintele, se vede evident, in al doilea rand fragmentezi, nu exista cursivitate. Poezia are logica, este evident, dar asta pleaca din faptul ca o gandesti mult mai mult decat o simti. Poezia nu este matematica, este repet, o curgere uniforma, o traspunere instantanee a inspiratiei divine. Orice fortare, oricat de mica, se vede evident. Este felul in care vad eu poezia, acuma stii ca nu pot avea pretentii exagerate tinand cont ca 99% scriu dar nu vor ajunge niciodata acolo, undeva doar prin atata. Ti-am impuiat capul, renunta la minte, lasa lucrurile sa vina. Voi mai trece | |
| = Ionuț | Ela Victoria Luca [15.Dec.05 08:14] |
| de acord cu simțirea necesară în poezie. Departe eu de matematică. Aici e doar o imaginară poveste. Și e simțire atât cât trebuie. În rest, dacă ai citi în urmă, cred că ai spune că e prea multă simțire. Și nu, la mine cuvintele curg simplu, întotdeauna. Nu am forță să le forțez. Mulțumesc de trecere pe lângă turn. Ela | |
| = ela | ioan ravel [15.Dec.05 12:54] |
| eu cred că știu turnul acela îl locuiesc uneori dar doza homeopatică o iau zilnic din orologiul cu pricina... "ceasornicul din vechiul turn..." gând bun, ție! | |
| = Ravel | Ela Victoria Luca [15.Dec.05 13:17] |
| Impresionată de rezonanța ta. Știi chiar și melodia, ceea ce mă lasă fără cuvinte. Mulțumesc, fin ascultător al umbrelor nerostite. Ela | |