| = Finețe | Mihaela Butnaru [04.Dec.05 13:42] |
| "Doamna Opt este lumea și prin ea se întîmplă toate", mi-am zis citind poezia prima oară.Abia pe urmă am căutat să nu extrag idei și semnificații ... doar să urmez versul, care nu creează gînduri, ci emoții in cazul acesta.Poemul e de o delicatețe care te lasă mut și pierdut. Pe curînd, | |
| = cel mai frumos lucru | Cristiana Miu [04.Dec.05 14:26] |
| De doua zile am dubii. De fapt cele mai multe le-am avut azi-noapte. Aceasta este o poezie care mie mi-a placut in mod deosebit. Pentru ca, dupa parerea mea, este o mica bijuterie. M-a impresionat perfectiunea constructiei, simtul versului ridicat la cel mai inalt nivel, curgerea fara cusur a cuvintelor pentru a forma o poezie completa, adevarata in care forma si fondul se sustin si se potenteaza. M-a impresionat de asemenea delicatetea sentimentului erotic strecurat mai sus. Stiu ca este o poezie cu o marcata incarcatura senzuala, dar sugestia este atat de subtil transmisa incat ma cutremur de fiecare data cand o citesc. Pentru ca aceasta poezie marturiseste o dragoste incredbil de puternica, de statornica si de curata. Aceasta poezie mi-a spus mie ca barbatul care tine stiloul si-a revarsat cuvintele pe hartie si, poate chiar fara sa vrea, si-a dezvelit ochilor mei cea mai frumoasa si, probabil, una dintre cele mai tainice, senzatii ale sale. Este o poezie cu o marcata nota personala, extrem de intima, as putea zice, si cu toate astea isi pastreaza valoarea si frumusetea si in ochii cititorului strain de poveste. Poezia asta m-a facut sa ma indragostesc si eu putin de femeia despre care a fost scrisa, de aceasta prea-iubita Doamna Opt. In ultimul rand, poezia asta m-a facut sa citesc o carte de aceeasi delicatete care mi-a daruit clipe de o frumusete stranie. Spuneam ca am dubii. In orice alta pagina ar fi aceasta poezie, as acorda o stea. Aici insa, steaua mea nu ar avea aceeasi valoare. Si nu vreau ca un eventual conflict, o eventuala punere la indoiala a discernamantului meu sa murdareasca acest subsol. Asadar ma voi abtine sa dau steaua. Dar voi spune ca aceasta poezie este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata. | |
| + sa iubesti Doamna Opt | Dana Stefan [04.Dec.05 18:20] |
| spuneam unui barbat, aseara: jan vermeer are o pictura, "dantelareasa", cu care eu am asociat acest poem, din momentul in care am inceput sa pricep ce e aici. pentru ca mie mi s-a facut pielea gaina, citindu-l. acum, e chiar amuzant, insa fara sa ma amarasc deloc, si fara sa fiu nici macar obraznica daca spun adevarul acesta, e chiar o stare de bine, spuneam, sa regasesc in comentariul cristianei, -la fel de suspectata ca si mine de lipsa de discernamant in a acorda distinctii, dupa cum mi-a fost dat sa vad pe textul nichitei-, aceleasi judecati de valoare. pentru ca, sa fie foarte clar, eu am suficiente motive, la la fel ca si cristiana, sunt convinsa, sa pot afirma chiar si fara sa ma jenez, ca sunt perfect stapana pe judecata mea de valoare: si in acest caz, ce e aici, e bijuterie. impresionanta nu este insa de data aceasta, imaginea pe care mi-o evoca: Femeia, aplecata si concentrata asupra lucrurilor incurcate ale lumii, descalcind cu rabdare de dragul barbatului ei, fire urzite din iglita, ce e deosebit aici e delicatetea cu care barbatul o stie privi, redand intr-o pictura de o rara expresivitate, gestul aplecarii ei asupra lucrurilor, imaginea ei ca o cadra, memorata in inlauntrurile barbatului, si nu in ultima instanta, sentimentul pe care i-l trezeste imaginea ei, in asa masura incat e apoi in stare sa exalte in cuvant, din aceasta imagine! eu am mai spus: atunci cand acorzi o stea, cel mai natural lucru e tacerea. e peste masura sa te apuci sa toci un text ca pe marar, doar ca sa convingi pe altii EGALI cu tine de fapt, ca esti plin de discernamant in a acorda distinctii. chiar cu riscul de a fi de maine un simplu cititor, eu nu vreau sa mai comentez acum, de ce acest poem e unul dintre cele mai respirabile poeme pe care eu le-am citit pe agonia. respirabil vine acum tradus: aer curat, limpezime in ganduri, inteligenta, capacitate de observatie, tandrete, recunostinta si da, talent. acord o stea fara nici o frica de raspundere, domnului care are toate calitatile sa iubeasca dumnezeieste, pe Doamna Opt. Linea | |
| = ce zice Doamna Opt?! | dan mihut [04.Dec.05 19:15] |
| dragă domnule delfin, ma vei ierta de nu spun prea multe despre poema dumneata, cu siguranță merită toate laudele aduse, dar altceva mă descumpăni. anume... încântarea pe care ți-o dau femeile când sunt atinse rău, când le tremura lira sufletelor, când sunt vrajite și pătrunse de mistere și finețuri existențiale. scumpele doamne antecomentatoare pot fi toate... Doamna Opt. Culmea ar fi sa vii dumneata și să spui poematic: Doamna Opt nu exista! dar nu cred că ne vei frânge inimile! | |
| = Mihaela, Cristiana, Dana, Dan | Louis Bourbon [05.Dec.05 16:57] |
| Doamna Opt e in cartea lui Cijun si in inima mea. | |
| = domnului dan mihut | Dana Stefan [05.Dec.05 21:40] |
| si eu, inca un amanunt de detaliu domnului dan: cand femeile sunt atinse rau, si le tremura lira sufletelor cand sunt patrunse de fineturi, inseamna ca admira un poem semnat de un autor care cu siguranta, pe langa talent, munceste si sa cladeasca piatra pe piatra in el. asta ne da de-a dreptu' gata! ca apoi mai suntem si noi doamne, pe la casele noastre, asta tradus in acest context inseamna ca putem apoi fi linistit si vrajite, dar asta e iar alta poveste, foarte intima si ne priveste numai pe noi. cu pretuire, autorului acestui poem. si cu iertare. Linea | |
| = o explicație (poate) necesară. | dan mihut [06.Dec.05 01:04] |
| doamnei dana ștefan... și eu care tocmai mă gândesc că nu s-a înțeles sensul cuvintelor mele. chiar m-a mirat ușoara iritare. n-am vrut să fiu nicidecum ireverențios, iar dacă asta s-a priceput, nevrednicul de mine, își cere înmiite scuze. îi pot spune doamnei că ironia din text mi-era exclusiv adresată. era modul meu de manifestare, felul meu de a trăi emoțiile doamnelor (cât puteam pricepe), era... dar mai bine tac. așa cum trebuia să tac și cu două zile în urmă. păcat că, uneori, cuvintele rănesc zadarnic! iertare delfinului c-am abuzat de spațiul său. | |
| = Dana, Dan | Louis Bourbon [06.Dec.05 12:12] |
| Dana, eu in nici un caz nu am inteles decat ca un lucru pozitiv "lira sufletelor". Nu te supara pe mine si nu te supara nici pe Dan. Dane, nu ai abuzat in nici un fel. De altfel puteai sa si abuzezi daca voiai ca nu ma suparam. In fond, e mai bine cand cineva te baga in seama, decat daca te ignora. Si, a propos, stii ca sunt o clona, nu? | |