| = fotbal și literatură... | Monica Manolachi [02.Dec.05 14:50] |
| Mărturisesc de la bun început că nu sunt microbistă, dar găsesc interesant acest interviu. De reținut verbul “a literaturiza” pe care ar trebui să-l folosim mai des, având în vedere că ne aflăm pe un site de creație literară. “Fotbalul era singurul contact cu Occidentul care ne mai rămăsese.” – asta îmi amintește de un eveniment din copilărie: îmi picase în mână o revistă Newsweek și aș fi vrut să mă abonez. Eram un copil pe atunci. Am completat eu frumos cuponul de comandă, dar degeaba, pentru că înainte de revoluție nu aveam voie să corespondăm cu străinătatea. Și uite așa am ajuns să studiez limba engleeeză. “Inchiziția sistemului, închiderea culturală și pumnul în gură dat tuturor idealurilor noastre – poate că toate acestea ne-au îndreptat spre stadion.” – o remarcă de luat în seamă. (“Garcia Llosa spunea…” – despre cine e vorba aici? :-) Sper că nu e vorba nici de Mario Vargas Llosa… și nici de Garcia Marquez...) “anii ’80 au fost întru totul o pată de întuneric. Omul are capacitatea de conservare și adună în jurul său prietenii, iar în acel grup încearcă să se bucure.” – eu cred că ar trebui să ne aducem aminte mai bine despre ce a fost în acel timp… doar face parte din viața noastră. E drept că există literatura optzecistă, dar a spus ea totul despre acele vremuri? Mă îndoiesc. | |
| = Mai mult decât un simplu joc | Ghinea Nouras Cristian [05.Dec.05 10:40] |
| Monica, mulțumesc pentru trecere, pentru comentariu și pentru zisul "Garcia"... așa e când transcrii în grabă un interviu, uitând că mai există un al doilea filtru. Omul venise de la București, direct cu mașina (căteva ore bune), iar eu l-am luat în primire așa... neresuscitat. În altă ordine de idei, cartea a avut un real succes, e bine scrisă, iar fenomenul descris foarte bine în carte este o stare de spirit mult mai complexă (autorul spunea la început că inițial era tentat de un studiu social). La lnsarea de la Lugoj (am fost printre cei care i-au făcut prezentarea), am numărat 95 de oameni care au venit pentru cartea asta - domni și doamne respectabile, în vârstă, alături de tineri cu fulare alb-violete. Interesant,nu? La ce lansare de carte mai vezi așa o diversitate de public? Iată o dovadă palpabilă că fenomenul chiar există, că fotbalul e mai mult decât un simplu joc. De altfel, interviul original este mai amplu, eu l-am transcris de pe banda video atât cât am putut, cu dorința de a oferi agoniștilor ceva care sper că le-a trezit interesul. Comentariul tău îmi confirmă acest lucru. | |
| = Druckerii lui Poli | Anton Potche [06.Dec.05 15:16] |
| Servus Cristean! Era în anii 1970. Am fost cu fanfara Palatului Pionierilor din Timișoara (pe atunci, sub bagheta maistrului Anton Renye, cea mai bună fanafară de copii și tineret din țară) la București. Dacă îmi aduc bine aminte am participat la o fază finală a concursului “Trompeta de aur”. Oricum, duminică după masă aveam timp liber și nu existau nici un fel de dubii cum am putea să petrecem aceste ore. Pe stadionul Dinamo s-a jucat meciul de campionat Dinamo - Poli și dacă memoria nu-mi joacă acum o festă s-a disputat în deschidere și finala campionatului de tineret între CFR Timișoara și Dinamo. Sigur e că am fost în acea duminică pe stadion, cu instrumentele de suflat și cu tot arsenalul toboșarilor. Dacă până atunci o fi fost vreun microbist bucureștean care încă nu cunoștea imnul “Poli, Poli luptă pentru noi”, după melodia Yellow Submarine de Beatles, în noaptea după acest meci a visat-o precis. Rezultatul: 4:1 pentru Dinamo. Ultimele cinci minute (până atunci am tot sperat) am cântat un marș funebru. Galeria dinamovistă, care s-a înfruntat cu noi pe plan acustic tot timpul meciului, ne-a aplaudat la sfârșitul acestuia și în drum spre locul de cazare am auzit nu odată: Bravo băieți, asta-i da galerie! Poli a fost întotdeauna o stare de suflet pentru toți bănățenii. Neamțul folosește pentru această situație cuvântul Herzensangelegenheit, deci o treabă de inimă. | |
| = Cristian | Ionescu Bogdan [06.Dec.05 21:40] |
| Imi place fotbalul in limite normale dar publicare pe pagina principala a acestui site si mai ales ca articol de cultura imi pare putin cam mult. Poate se trezeste cineva ca vrea sa faca un articol despre ultimul album a lui Guta si o face asa de bine ca-l publica instantaneu la rubrica cultura manelista. Articolele de cultura cred ca trebuie sa aiba ca teme literatura, istoria, geografia, diferite formatii de muzica etc. Sau sa exemplificam practic excelentele articole ale lui Zabet Mihai. | |
| = Poli - o stare de suflet | Ghinea Nouras Cristian [07.Dec.05 10:12] |
| "Poli a fost întotdeauna o stare de suflet pentru toți bănățenii" - frumos spus și adevărat, dragă d-le Anton Potche. Acesta a fost și sensul cărții lui Marius Ghilezan, care nu este o carte redusă strict la fenomenul sportiv, nu e o sumă de statistici, ci este un roman adevărat, care încearcă să explice, celor dispuși să înțeleagă, dincolo de clișeele jenante des vehiculate, ce însemnă "spiritul Timișoarei". Mă bucură mesajul dv. | |
| = Bogdan, să lămurim lucrurile | Ghinea Nouras Cristian [07.Dec.05 10:38] |
| Domnule Bogdan, în primul rând mă bucur pentru că, dacă nu mă înșel, este primul dv. comentariu în pagina mea. E bine că, într-un fel sau altul, chiar dacă nu s-a situat la nivelul aspirațiilor dv., articolul v-a trezit interesul. Și-acum, haideți să lămurim câteva lucruri: 1. Nu eu am postat acest articol pe prima pagină, ci editorii acestui site, pe care-i respect pentru munca titanică pe care o fac în mod benevol; dacă vă încearcă vreo apăsare, puteți să le faceți o sesizare directă, agonia.ro s-a dovedit până acum o societate democratică și deschisă polemicilor de orice fel; 2. încercați să citiți cartea și veți vedea că nu este "Anuarul statistic al fotbalului românesc", după cum nici "Bătrânul și marea" nu este "Manualul marinei comerciale" și nici "Luna neagră", romanul lui Paul Eugen Banciu despre care am scris într-un articol precedent, nu este o carte de astronomie. 3. Recent, scriitorul și traducătorul Radu Paraschivescu, purtător de cuvânt al editurii Humanitas, a luat premiul național Ioan Chirilă pentru cartea sa "Fanionul roșu" (despre care puteți să vă documentați răsfoind articolele subsemnatului). Înseamnă cumva că Radu Praschivescu este un scriitor mai puțin înzestrat, dacă a abordat fenomenul sportiv? Dați-vă singur un răspuns, dar sincer, fără patetisme de circumstanță. De altfel, el este și coordonator al colecției "Arena" a Editurii Humanitas. Iată cum un traducător care are la activ peste 60 de cărți traduse din marea literatură de limbă engleză, pe care înțeleg că o iubiți foarte mult, s-a "demis" cu o asemenea carte... În rest, numai bine, vă aștept cu mare plăcere și cu alte comentarii! | |
| = Cristian | Ionescu Bogdan [07.Dec.05 21:03] |
| Dupa raspunsul dat, remarc fina ironie totusi, mi-am dat seama ca te-ai simitit atacat de comentariul meu desi nu acesta era scopul lui si imi cer scuze daca te-am jignit, neavand de gand sa pornesc o polemica. Comentariul meu precedent a vrut sa spuna ca exista subiecte de "CULTURA" mult mai interesante si educative decat fotbalul. Cat privesc premile nu stiu ca Baudelaire, Nerval, Emile Nelligan sau preferatul meu Lautreamont (pe care tot incerc sa-l fac cunoscut) sa fi luat vreunul. Ei sunt doar nemuritori atata tot. Ne mai auzim. Cu bine | |
| = Inca o clarificare | Ionescu Bogdan [08.Dec.05 09:27] |
| 1. De acord ca editorii au o munca grea, nu chiar titanica, pe care si-au ales-o benevol, deci nu au fost constransi, dar si modestii membri au un aport destul de mare prin introducerea de texte in biblioteca virtuala si alte activitati. 2.Cartea nu merita cumparata, cel putin pentru mine, din simplul fapt ca nu am citit alte carti mari care au prioritate. 3. Cartea este despre fotbal indiferent de ce incerci sa-mi explici doar poate ca are un ambalaj mai artistic realizat. 4.Domnul Paraschivescu este un om extraordinar dupa cate imi spui, dar sa nu ne ascundem, orice carte pe acest subiect tinteste comercialul, marea masa, cantitatea de cititori ci nu calitatea. Cu bine | |
| = Argumente valabile | Ghinea Nouras Cristian [08.Dec.05 10:52] |
| Bogdan, mă bucură răspunsul tău, ca și ideea de dialog. Am înțeles din comentarii și dintr-o privire (cam grăbită, din parte-mi, e drept) în pagina ta, unde am descoperit multe lucruri interesante - că nu ai intenționat o polemică de dragul polemicii, ci ai venit cu argumente valabile, pe care le respect. Pentru că vorbim de Radu, pe care-l cunosc personal foarte bine, el îmi spunea, chiar într-un interviu publicat pe agonia.ro în această pagină, că volumul respectiv riscă să-i facă "mici buclucuri identitare". Eu sunt încredințat că această carte cuprinde pagini de literatură foarte bună, pagini savuroase chiar, excelente. Poate că o să te dezamăgesc, dar nu cred că există "literatură minoră", există cărți SF de foarte bună calitate, de o bogăție ideatică surprinzătoare, inclusiv în literatura română, nu vreau să lungesc textul cu un șir lung de exemple; chiar și literatura polițistă poate fi (e drept, mai rar, fiind oarecum un gen "închis") o literatură de valoare. Nu trebuie să ne ultragieze o carte de sport, dacă e bine scrisă. Dincolo de ironia pe care ai sesizat-o, și care poate fi interpretată, la urma urmei... și ca un exercițiu de stil, mi-a plăcut polemica. Pentru că are argumente valabile, de ambele părți. Promit la rândul meu să te vizitez mai des și mai... temeinic, pentru că îmi place să gândesc la ce am citit, apoi să elaborez un comentariu care să conțină IDEI. Ca și dialogul de față! | |
| = La buna vedere virtuala | Ionescu Bogdan [08.Dec.05 12:43] |
| Sunt de acord cu marea majoritate a argumentelor aduse de tine. Nu exista "literatura minora" orice subiect oricat de arid,sterp sau banal ar fi, o "pana" dibace il poate transforma intr-o capodopera. Ai dreptate si cu literatura SF, desi recunosc ca sunt profan in acest domeniu necitind prea mult, imi place mult Isaac Asimov. Cu urari de bine | |