| = mi-ai adus aminte de mos craciun... | Ioana Veronica Epure [24.Nov.05 22:45] |
| Dulce, dulce prima ta poveste... Are atata candoare in ea! Poate ar trebui sa ne intoarcem toti putin in timp si sa vorbim cu oamenii de zapada... Frumos, pur si simplu. Totusi, nu pot spune acelasi lucru si despre a doua. Si-a pierdut cumva din farmec... pare scoasa dintr-un almanah vechi. Din punctul meu de vedere ciunteste din frumusetea primei povesti, desi ideea omului care credea ca e om de zapada e foarte interesanta. Daca o rescrii incearca sa o integrezi in acelasi univers cu prima. Mi-a placut ce am citit aici. Multa bafa in continuare! | |
| = ...contraste | Ionela Chitu [28.Nov.05 12:07] |
| Veronica, iti multumesc pentru semnul tau in pagina mea. Am dorit ca cele doua povesti sa contrasteze.Cind realitatea e dureroasa, mintea umana poate inventa un personaj lipsit de capacitatea de a simti, si implicit de a suferi. Nu putem fi oameni de zapada dar ne-am dori macar sa putem vorbi cu ei. In cazul in care copiii pot vedea ingeri, de ce nu ar putea vorbi cu oameni de zapada? Doar pentru noi, cei maturi, lucrurile sint ceva mai complicate. | |