| = fără Dumnezeu vom fi singuri | Mădălina Maroga [17.Nov.05 00:29] |
| m-a impresionat mult primul și al doilea vers din ultima strofă a poemului tău: fără Dumnezeu vom fi singuri prin colțuri de ființă în poemul tău, se trece ușor de la o stare la alta, e o noapte de noiembrie, o noapte de noi... rămâi ca o șoaptă a nopții, cu cele trei frunze din luna noiembrie în suflet sau poate cu cele trei gânduri noi, cu "noi"... din genunchi se simte dorul pentru o îmbrățișare... cenușa de cuvinte reflectă o altă stare care mă pune pe gânduri. Madim | |
| = efort zadarnic | dumitru cioaca-genuneanu [17.Nov.05 00:39] |
| "se trece usor de la o stare la alta" (Maria Prochipiuc) am ciuda pe ea sa mor ca asud s-o-ndrept spre bine dar ea sare prea usor spre starea ce nu-mi comvine | |
| = altfel de singuratate | cosmina morosan [17.Nov.05 00:53] |
| nu stiu de ce dar am senzatia ca citesc expresii care au ramas parca intr-un loc plin de lucruri vechi,luate acum ,sterste de praf si postate in vitrina cu bijuterii :"singuratatea strecoara nelinisti";"soapta noptii";"cenusa de cuvinte".In ansamblu poezia pare a fi o incercare de proiectare post-modernista a versurilor demult ascunse.. kindly, | |
| = singurătatea strecoară neliniști | Maria Prochipiuc [17.Nov.05 08:56] |
Madălina- ei uite, acum te-ai aflat fără să știi pe aceleași versuri la care țin, e cred starea nu numai a unei nopți de noiembrie, e uneori noaptea din noi, așa cum bine ai intuit, desigur că mintea intuiește dincolo de cuvinte, simte pulsul cuvintelor, cenușa de cuvinte își are rolul ei acolo, e pentru cine trebuie să înțeleagă, cuvintele în plinătatea lor uneori devin goale, devin zgură…iar genunchii, ei aici e rolul important al poemului… Dumitru – tu ești un dulce, mereu când gânduri negre mi-a cuprins mintea ai venit ca un spiriduș și m-ai zguduit cu cele patru versuri așezate în catren, de fiecare dată mi-ai simțit trăirea, mi-ai simțit starea, azi ai fost blând m-ai mângâiat frumos și lin, tu preiei din binele tău și-l dăruiești celor din jur, eu sunt un beneficiar al binelui din tine, dacă nu ai fi tu nu am mai zâmbi… Cosmina – faptul ca ai lăsat aici câteva cuvinte, pentru mine e de bine, e adevărat că nu o dată, ci poate de foarte multe ori folsesc formule mult prea vechi pentru timpurile și gusturile de astăzi, pe parcurs încerc să scap de ele, dar ca un făcut din nou: șoaptele nopții, cuvinte făcute cenușă, se pare că poemul acesta cu iz de toamnă și însigurare e într-o vitrină plină cu vechituri, dar are pusă eticheta cumva ștearsă de post-modernist în proiectare a versurilor demult ascunse. E un semnal de care trebuie să țin cont pe viitor, să mă debarasez, să mă încarc de neologisme pentru a schimba eticheta | |
| = "tu esti in mine dar eu sunt alta"... | silvia caloianu [17.Nov.05 09:04] |
| "tu esti in mine dar eu sunt alta" - e perla textului... | |
| = Prin colturi de fiinta sta uitat Dumnezeu | razvan rachieriu [17.Nov.05 10:32] |
| “În peștera inimii” stau sentimentele vopsite în roșu de sânge. Din solilocviul cu sinele, singurătatea țâșnește afară din lăuntric și desface prietenii, absorbind socialul în eu. Singurătatea se desfășoară într-un pustiu pe care îl populează cu iluzii, cu miraje și automulțumiri , iar oazele solitudinii sunt cărțile. Prin iubire devenim alții, căci gândurile erau înainte dispersate în diverse probleme existențiale, iar prin atingerea pasiunii gândurile se concentrează în imaginile ființei iubite. “Prin colțuri de ființă” stă uitat, prăfuit Dumnezeu, pe care îl ștergem și îl punem- bibelou în biblioteca sinelui doar atunci când nefericirea ne încearcă. | |
| + tu cu Dumnezeul tau in tine | Dana Stefan [17.Nov.05 11:32] |
| cenusa de cuvinte e doar a singuratatilor de nopti. noiembrie va trece dintr-o zi in alta, pentru ca sunt soaptele noptilor ce vor veni si cand aceeasi vei fi si-atunci vei fi si alta. cu admiratie, Linea | |
| = Scriu pe frunza toamnei gânduri | Maria Prochipiuc [20.Nov.05 15:57] |
| Silvia – semnul trecerii tale e sper de bine, fiindcă se și poate interpreta, dar indiferent cum este, faptul că te-ai oprit înseamnă ceva. ------------------------------------------------------------ Răzvan – te pot invidia pentru faptul că încerci să pătrunzi dincolo de text, ai văzut sentimentele ca o jertfă… sper ca acea ieșire dinspre lăuntru spre exterior să nu desfacă, ci doar să lege prietenii. Singurătatea uneori e creatoare de iluzii, dar cum bine ai intuit prin iubire, lași totul și vezi doar frumosul. Referitor la colțurile ființei e un adevăr pe care l-ai marcat foarte bine sub fomă de bibelou. Ai mare dreptate aici! ------------------------------------------------------------ Dana – Ce frumos ne regăsim noi, chiar și în singurătățile celuilalt, e noiembrie, e decembrie și rând pe rând trec nopțile de neliniști și căutări, acolo unde doar șopatele încearcă să se facă auzite. Mulțumesc de apreciere și de gânduri. | |