| = déja-vu | carmen mihaela visalon [28.Oct.05 19:52] |
| apoi venea vremea străzilor înguste ca în lavranche casele se subțiau spre cerul neapărat sepia noi ne subțiam spre cerul neapărat sepia cerul se subția sepia ca în gone with the wind aparea cuvantul Ra-cu ochiul lui Horus, cu raze oranj, mai oranj decat sentimentul deja vu, cu care recunoastem orice are legatura cu cerul, de la iubirea-lumina la cuvantul-lumina... daca nebunia dinafara gratiilor nu s-ar lua, am sta cu fruntea plecata in ateptarea iernii, si nimeni nu si-ar mai taia vreo ureche... Alina, sper sa ma intorc mai pe seara la Rosiorii de VEDE, sub clar de luna de sepia, trebuie recitit ce scrie pe poarta: a fi ceva special a avea o ședință cu dumnezeu a trece a fi sfânta treime a poeziei a fi sfânta treime a poeziei și a nu te repeta a-ți da cu clear pe unghii a avea déja-vu Multumesc, | |
| = vremea | Ela Victoria Luca [28.Oct.05 20:05] |
| Ro și ori de vede vremea e să fie în sepia a fi o treime și o alta dedicată anima ca și cum poemul ar avea doar începutul și un anume deja-vecu la capătul timpului între verde-oranj de violet niciodată parma Mulțumesc pentru complementaritatea nuanțelor, de aceea pe când eu eram schiță în cărbune tu erai deja într-o ramă de sidef. Ela | |
| = Carmen, Ela - vă mulțumesc | Alina Manole [29.Oct.05 20:59] |
| Carmen, am schimbat așa cum ai sugerat tu, e mult mai bine. Cred că, atunci când comentezi, intri în textul respectiv, atât de frumoase sunt cuvintele tale. Uneori suntem dintre aceia care aruncă piatra în ape și tu știi ce înseamnă asta. Ela, vremea aceea n-a reușit să mă aducă lângă voi. Nuanțele se schimbă, în esență ele rămân, însă, aceleași (vezi: substanța din care e făcut cerul). Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre aici. | |
| = părerea mea | Virgil Titarenco [30.Oct.05 19:19] |
| minusuri: "poem străveziu albastru și fără înger" "crezi că îl recunoști dintr-o viață anterioară" "cei mai multi nebuni sunt în afara gratiilor" "a-ți da cu clear pe unghii " "a avea déja-vu" plusuri: "apoi venea vremea străzilor înguste ca în lavranche" "să nu ne mai ținem de mâini nu de altceva dar devenim o pilă electrică fără împământare " "a fi sfânta treime a poeziei și a nu te repeta" de aceea cred că textul e încă la răscruce | |