| = nici eu nu știu cât mai rabd | Sitaru Diana [22.Oct.05 10:38] |
| Domnu` Mitică, eu nu știu de ce se apucă omul câteodată să scrie așa tot ce îi vine în cap, toată ura și disprețul. Eu cred că încercarea ta cu greu se poate numi poezie. În primul rând, nu am găsit nici o figură de stil, nici o metaforă, vreun epitet ceva...și stau și mă întreb de ce ar vrea cineva să se se aștearnă în modul acesta pe hârtie. În ciuda faptului că cercul de cunoștințe îți este limitat, ai considerat că toate ființele sunt la fel și de ce nu, le-ai scris o poezie directă, să își dea seama de inferioritatea lor. Așa e. Azi nu m-aș fi priceput să citesc printre cuvinte și oricum nu merit nimic de la nimeni. eu p.s. tocmai mi-am dat seama că acest poem este poate scris din perspectiva unui semi-zeu, care îi vede pe toți cu aceiași ochi și își iubește opera într-atât încât a ajuns să se identifice cu ea. | |
| = Dianei,drag | Tacutu Mitica [22.Oct.05 11:51] |
| Diana, multumesc de atentie, ai dreptate, de unde metafore? stii ce calvar traiesc? Vad de o batrana doamna de 81 de ani paralizata de la brau in jos care in fiece noapte ma pune sa-i spun fat frumos din lacrima. Ma simt trist si frustrat dar am devenit dependent de ea , o numesc maicutza patimilor mele. Cu multumiri de la mine pentru tine | |
| = Și eu ... | Bejliu Anne-Marie [23.Oct.05 13:07] |
| Și eu văd de un copil paralizat complet,tot trupul,dar sunt convinsă că nu are nici o vină pentru soarta ce i-a fost dată.Oboseala psihică pune stăpânire pe noi toți aceia care îngrijim trupurile celor aflați în suferință.Dacă nu căutăm resurse pentru noi înșine degeaba e totul până la urmă.Curaj și gândește-te că dânsei îi este mai greu decât îți este ție.Povestea asta este preferata fratelui meu,adult de 42 de ani,bolnav cronic pe care mereu îl aud spunând:"Doamne de ce mi-ai dat zile să-i chinuiesc pe ai mei în halul ăsta!" iar noi plângând ne rugăm să-i dea Domnul cât mai multe zile că tare bun mai e la suflet și îl iubim.Prietenie și înțelegere. | |
| = Arta și natură pot oferi de multe ori alinare | Magdalena Dale [23.Oct.05 15:29] |
| Sunt momente când oboseala și frustarea vorbesc în locul nostru.... Viața nu este ușoară nici pentru bolnavii în neputință de a-și folosi așa cum doresc corpul, nici pentru cei ce-i îngrijesc! Dar, în orice lucru rău există și o parte bună și oricât de mică ar fi ea trebuie să ne încăpătânăm să o găsim ca să putem rezista să mergem mai departe... Poate, ar trebui să ne întoarcem ochii de la oameni, la artă, la natură și acolo să căutăm alinarea și răspunsurile. Oameni suntem cu toții, supuși inevitabil greșelii de a exista, dar nu noi hotărâm acest lucru și nimic nu este întâmplător, trebuie doar să căutăm sensul și poate tocmai în această căutare stă salvarea noastră.... | |
| = cum nu? | Florin Borobot [23.Oct.05 19:04] |
| cum sa nu fie poezie? nu sunt autoritate dar consider ca e poezie daca reuseste sa trezeasca simturile. metafora ce face? e o metafora fara metafore daca vreti. dar lumea refuza asa ceva dintr-un singur motiv... refuza temele de asa zisa compatimire. | |
| = ...da Florin | Tacutu Mitica [24.Oct.05 17:29] |
| Da Florin...ai dreptate...refuza din 2 motive: 1. refuza temele de compatimire 2. refuza creatiile "novicilor"...de, eu sunt un fitecine,fara acces,nu ma pot pune in randul "lumii" de aici...cat despre compatimire..am sa incerc sa creez si eu poezii cu subiecte gen:.."intre intre picioarele mele..."..."poseda`ma in gura ca o punga"..cum au unele dudui de pe aici... | |