| = Bucuria solitudinii | Magdalena Dale [01.Oct.05 15:35] |
| Un om mercantil nu va putea niciodată să fie fericit, pentru că oricât exercițiu i-ai propune tu în slujba bucuriei, el nu-și va putea depăși îngrădirea, opacitatea pe care i-o dă caracterul lui! Pentru a putea fi fericit, sau măcar un simulacru de fericire, îți trebuie voința de a te detașa de material și puterea de a găsi liniștea în natură sau în artă. Uneori și solitudinea poate fi numită bucurie. | |
| = voința de a te detașa | Corneliu Traian Atanasiu [01.Oct.05 20:36] |
| Ai dreptate, urmărește mai departe. Nici pentru cine nu-i mercantil nu-i așa lesne. Există și alte dorințe de mai mult. La fel de nesățioase. Și cu solitudinea zici bine, este o soluție de rezervă, de tranziție, alternativă. Nu neapărat finală. | |
| = Am ajuns să mă bucur și de ceea ce nu mai am decât în imaginația mea bogată | Bejliu Anne-Marie [15.Oct.05 15:49] |
| Am tras de mult concluzia că bucuria trebuie trăită cu intensitate atunci când te ia de mână. Un pic dacă întârzii ea dispare. Am ajuns să mă bucur și de ceea ce nu mai am decât în imaginația mea bogată.Mă bucur pentru oamenii din jurul meu, pentru tot ce există în jurul meu dar nu pot să mă bucur de goliciunea cuvântului, de arta fără nici un Dumnezeu, acea artă comercială din care se scot bani dar nu emană nimic pentru suflet. Nu e un obicei bucuria pentru mine dar este un liman al fiecărei zile mohorâte a vieții mele. | |
| = un liman al fiecărei zile mohorâte | Corneliu Traian Atanasiu [15.Oct.05 18:04] |
| Uneori te trage zdravăn, te zguduie mai să-ți rupă mîneca și tot degeaba. Pe parcurs, în răstimp se-ntîmplă bucuria, cînd poposim și tragem o vreme barca la mal, cînd ne așezăm să ne tragem sufletul într-o oază din deșertul vieții. Atunci - cum bine spune poetul - "între lipsă și prisos, ne bucurăm de cîte sînt". În acest răgaz m-am bucurat de vorbele tale. | |