| = nedumerire | Vlad Catalin [29.Sep.05 17:12] |
| La inceput a fost iubirea. Cred ca asa ar fi trebuit sa incepi textul. Sa descrii din punctul tau de vedere ce fel de dragostea a fost, ce fel de relatie. Ai continuat: La inceput a fost misterul, nesiguranta, ezitarea. Pana aici toate bune si frumoase, o descriere subiectiva (cum singur recunosti) a unei legaturi platonice. Atat timp cat a fost platonic a fost frumos, apoi... Apoi a fost seductia, incatusarea. Apoi a urmat greutatea patimii carnale. Aici e gresit. Seamana intr-un fel cu legatura unui perechi aflate la distanta si care comunica prin e-mail sau scrisori. In momentul in care se intalnesc focul pasiunii ii stapaneste si apoi ii dezgusta. nu trebuia sa accept o relatie asa spui tu. Nu. Nu inteleg ce-ai vrut sa compui aici. Sau poate locul textului e la personale? Poate ma dumiresti tu. Cu stima. st | |
| = Lasa nelamuriea incearca sa intelegi | Cosereanu Vlad [01.Oct.05 02:40] |
| O sa-ti spun cateva cuvine despre ce am scis in speranta ca vei intelege. Cel putin partea cea din urma e ca o idee forta la ceea ce era mai sus, ca acel lucru care a generat inreaga compozitie. Este intr-adevar vorba despre o relatie la distanta dar te asigur ca nu comunicam doar prin mailuri si scrisori iar distanta era mai mult spatiala, cel putin la inceput...Singura distanta care poate intervenii intre 2 oameni care comunica in orice fel si chip este teama de a se descoperi in fata celuilalt, de a fi asa cum sunt cu adevarat. Tocmai concluzionam faptul ca o relatie bazata pe atractie fizica si fara o "baza sigura" este un esec, si prin faptul ca nu trebuia sa accept o relatie "asa" de fapt spuneam ca trebuia sa renunt de la inceput la ea daca vedeam ca nu mi s-a deschis intru totul. Eu sunt un om cu speranta dar uneori asta imi umbreste discernamantul caci sper prea mult si ma chinui prea mult sa obtin ceea ce vreau. Insasi pasiunea necontrolata, sexualitatea fara margini te poate arunca in prapastii mai mari decat iti poti imagina daca nu esti atent asa ca inainte de a porni pe drumul asta eu personal cred ca trebuie sa existe...iubire. Pot spune ca nu am dus lipsa de relatii amoroase si am trait diferite experiente insa pot spune ca ajung la aceiasi concluzie de adolescent virgin ca fara iubire totul n-are rost, e un fel de frectie la picior de lemn, o amagire si o fuga de singuratate, o iluzie. Sper sa-ti fi satisfacut curiozitatea si sa-ti fi inlaturat nelamurirea. Si inca ceva: nu prea imi place sa pun etichete sau sa pun lucrurile pe categorii cand vine vorba de compozitii, dupa mine toate ar trebui sa intre la categoria personale...poezi, proza, etc. | |