| = intalnire in colt, la Mercy.. | maria balan [28.Sep.05 09:04] |
| ma asteptam la un alt gen de comentarii pe textul Ioanei, mai 'la obiect', sa zic asa...textul acesta chiar merita o abordare de alt nivel. scris frumos, dezinvolt - textul are valentele unei schite de 'autoportret in miscare' surprins intr-o lumina aparte, cu efect revelator. mi-a placut si nonsalanta cu care Ioana isi drapeaza nostalgia pasagera in spatele unei fine ironii. si ar mai fi de spus... | |
| = redutabilii epigramiști de pe acest site... | Tudor Negoescu [28.Sep.05 11:20] |
| m-am indrăgostit de mine fără scăpare dar am știut ca și mine că ar fi fost o iubire imposibilă Autoironia fină (semn al inteligenței!) străbate toate textele Ioanei. Într-un interviu din revista Argeș, bătrînul Arghezi opina, cu sarcasmu-i cunoscut, că epigrama "spurcă" poezia. Dar probabil că maestrul nu știa că vor apărea redutabilii epigramiști de pe acest site...care nu iartă nimic. | |
| = De acord, Dorun | Liviu Nanu [28.Sep.05 12:29] |
| De acord cu tine Tudor, uneori (și din ce în ce mai des din păcate) epigrama, atunci cînd nu reflectă suficient de bine un fapt de viață sau un defect, poate dăuna. Ca să nu mai vorbim de anumite reguli după care se scrie. Nu este cazul de față, vorba ta, noi avem epigramiști destoinici care pîndesc pe după colț orice mișcare ciudată a versului și a metaforei. Am sesizat în poezie o nevoie acută de comunicate și totodată lipsa ei, înstrăinarea care ne bântuie pe mulți dintre noi. | |
| = de acord | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Voi aveti dreptate dragilor intr-o oarecare masura si va multumesc ca ati intervenit cu comentarii in favoarea acestei poezii. Epigrama mea vroia sa arate altceva dar trecand peste aspectul comic, care nu prea are legatura cu aceasta poezie voi spune ca aici, femeia, autorul apare intr-o ipostaza asemanatoare cu personajul Dorian Grey, bineinteles pictat cu maiestrie, cu versuri mocnind intepator in cuptorul sufletului. Si chiar daca acestea au fost scrise cu mult timp inainte, aceasta poezie ramane in actualitate prin acelasi sentiment care s-a perpetuat in prezent si care de fiecare data...doare. Intr-un fel noi am contribuit la acel dialog care ii lipseste autorului, si cu aceasta ocazie il provoc si pe Dumitru la un comentariu fara epigrame. | |
| = "de dragoste" | Marius Tudor [18.Apr.13 23:38] |
| un text reușit,mixaj de autoironie și melancolie,ce dă impresia de manierism,construit pe un dublu joc al oglinzilor trecut-prezent și Angie-Aioana(al formalităților), cu efect de punere în contrast-mersul egal al fiecărei zile versus crazy 21;o rază refractată a semnificațiilor trimite, pe o cale ocolită, la versurile"Angie,Angie/they can say we never tried";final seducător "adio,dar rămân cu tine" | |
| = | Dan Dediu [02.Oct.05 19:06] |
| Eu nu cred deloc ca e un text reusit. Textul are intr-adevar valentele unei schite de autoportret in miscare, dar e prozaic si previzibil. | |
| = dintr-o carte poștală | Victor Turburea [28.Sep.05 18:38] |
| știu că și eu ca și mine am ințeles ca eu eram aceea… și eu ca și mine am știut că sunt iubirea vieții mele cînd mă gindesc că te gîndești la mine să te gîndești că mă gîndesc la tine | |
| = Amor propre | Negru Vladimir [28.Sep.05 18:49] |
| Ioana... textul acesta ca si continuare a unui amor propre :) Imi place dinamica aparte a cuvantului si senzatia de libertate ce o ofera aceasta zbenguire prin noi insine. | |
| = bine ca l-au scos | dumitru cioaca-genuneanu [02.Oct.05 19:06] |
| Un catrenist nu e un critic literar iar catrenul ca si epigrama sunt forme literare care exagereaza si contorsioneaza lucrurile prin definitie. Mie poemul Ioanei mi-a placut si de asta am incercat un catren pe seama unui singur vers din el. Sper sa nu o fi jignit pe Ioana cu nimic, in definitiv fiecare din noi ne iubim pe noi insine (ceeace s-ar putea traduce stiintific prin termenul de instinc de conservare) dar asta nu inseamna ca aceasta auto-iubire exclude alte forme de iubire. Acesta era continutul catrenului meu care nu a spurcat cu nimic pe nimeni. Ceeace e mai interesant e ca oamenii care au capacitaea sa discute mai doct decat mine un poem reusit au folosit prilejul sa discute de fapt un catren ocazional . Multumesc celor care l-au scos fiindca intentia mea nu a fost aceasta | |
| = Aiaona | Virgil Titarenco [28.Sep.05 19:24] |
| textul nu e prost dar mi se pare destul de cuminte-moralist (in ciuda aparentelor) si nu cred ca trece prea mult de epiderma sau de salopeta galben pai. Ioana poate desigur mai mult. Asta e un text asa scris cind a avut o senzatie mai deosebita intr-o zi oripilata de plictiseala | |
| + dragoste platonica | Costin Tănăsescu [02.Oct.05 19:06] |
| Prima secventa este momentul intamplarii, al dragostei la prima vedere, aceea scanteie care te strafulgera, care este minunata. Ce este mai frumos in viata aceasta decat sa iubesti, sa il iubesti chiar si pe "mine"? N-o sa ma leg de forma poeziei fiindca profunzimea acestui text, mesajul, puterea de a te 'arunca acolo' cu tine in fata vitrinei(eu am trecut azi de vreo cateva ori prin fata oglinzii sa vad... mi se intampla si mie sau nu?) nimicesc carentele de forma, care atat de putin conteaza... Ma gandeam in ultimul timp ca uneori pentru a salva forma distrugem esenta poeziei. Deci sunt adeptul unei forme nefericite dar cu mesaj "ucigator". "galben pai" imi da asa o senzatie de nebunie a trecutului, de "betie dionisiaca", catalogandu-te deja ca facand parte din tagma "dionisiacilor".(cei care posed instinctul intelegerii si intuirii,cei care stapanesc la perfectie arta comunicarii...) Acest tablou: tu si cu "mine" privindu-va in ochi unul pe celalalt este incantator si plin de culoare vie. Subiectul nu este chiar atat de nou, totusi la tine asa pare din cauza firescului, un firesc profund. "o dragoste imposibila" adica te referi la "neimplinita", nu vreau sa cred altceva... fiindca acest sentiment iti va ramane etern in suflet. Poti sa uiti acei ochi din vitrina? Nu, uite poezia aceasta este un motiv destul de puternic sa cred cu tarie asta. Pe la tine prin fata casei trece "Daimonul" aproape in fiecare zi, ori cand il chemi, Daimonul scrisului. iti spuneam intr-o zi ca "sper sa nu am dezamagesti". Bineinteles ca glumeam, stiam ca faci literatura. Ma bucur ca nu ti-a dat nimeni stea pana la mine. Vreau sa ma simt bine si sa fac eu asta fiindca meriti mult mai mult decat un semn. Nostalgia este un segment al tristetii dar ofera amintiri placute. E clar, vremurile nu se vor mai intoarce dar ramane sa ne gasim sa savuram trecutul, sa traim prezentul cum trebuie mai bine, si sa nu ne gandim la viitor. Face rau... Nice to see ya! | |
| = erata | Costin Tănăsescu [28.Sep.05 22:27] |
| "acea scanteie" si " cei care poseda", si-or mai fi... scuze... | |
| = ascuns ?... | dorin cozan [28.Sep.05 23:42] |
| surprinzator, nu as schimba nici un cuvant. daca as face-o poezia ar deveni ininteligibila. Mesajul ascuns ar putea fi: iubeste intai propria fiinta ca sa poti iubi ( si pe celalalt).Bineinteles, as vrea sa vad o varianta a poeziei, cu un limbaj violent (?)... | |
| = raspuns si Maria | ioana barac grigore [30.Sep.05 00:48] |
| Va multumesc tuturor pentru lectura si aprecieri. In special Mariei, singura femeie care a lasat semn. | |
| = frumos exercitiu de introspectie | LEAHU IONUT FLORIN [19.Oct.05 19:51] |
| pentru un neavizat acest text ar putea chiar sa para rodul mintii unui narcisist, dar mie mi s-a parut ca am intrepatruns un sincer exercitiu introspectiv | |
| = oglindiri in baltoace limpezi | ioana barac grigore [21.Oct.05 11:40] |
| cum se mai zice - balaciri, daca iti iei avant de pe mal. fireste ca este o intamplare introspectiva. multumesc. | |
| = citire printre randuri... | Ghejan Andrei [02.Nov.05 01:25] |
| Un subiect excelent de poezie...si nu numai. Totusi, trebuie sa admitem, ceea ce unui poet i se pare a fi "o iubire imposibila", unui denaturat, si trebuie sa recunoastem ca sunt destui,....fara cuvinte... Un poem excelent, gradat, ce impinge la meditatie... personalizarea lui este doar o conjunctura de suprafata, un mijloc de expresie si comunicare. Ar mai fi multe de spus, dar nu indraznesc sa intind coarda. Exceptional, ca mesaj , in opinia mea. | |
| = Andrei | ioana barac grigore [02.Nov.05 13:06] |
| intinde coarda. am banuiala ca stii sa o faci armonios, fara sa se rupa. multumesc. | |