| = Ela, | carmen mihaela visalon [24.Sep.05 20:53] |
| Uneori oamenii, alteori umbra, de cele mai multe ori lumina, pe care am botezat-o pasare Garuda, sau uroboros, de ce atitea nume, pentru un singur cuvant, de ce doar amintirea? de ce? Si totusi iubirea, si totusi, dupa ce am citit, de 3 ori si mai bine,trebuie sa fiu sincera si sa-ti spun: "nu inteleg ce-i cu primul an de cuvinte intoarse?" | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [24.Sep.05 21:21] |
| Și totuși aici nu este despre iubire, sau cel puțin nu despre iubirea, așa, între un el și o ea. Aici este un fel de a desprinde semnele și cuvintele, vorbele și expresiile, cele din oameni, din umbre, din ființări, și a merge amintindu-ți viața. Primul an de cuvinte întoarse, adică spre rădăcinile lor, nu neapărat pământești. Și mai sunt multe aici, fiindcă doar cuvintele uneori conțin ceea ce conțin, în trăibilul și netrăibilul lor. Ela | |
| = I ricordi la vita | carmen mihaela visalon [24.Sep.05 21:37] |
| La iubirea cu H, m-am gandit eu, si mai putin la geneza si urmarile zilei a 6-a. De fapt, nu este corect sa spun m-am gandit ci a rabufnit de undeva imaginea pasarii Garuda, despre al carei simbolism mi-ar placea sa stiu mai mult. Este animalul pe acre calatoreste Visnu, "si este figurat print-o pasare de prada cu chip de om". Este marele dusman al serpilor..._de ce, am asociat, eu, umbra cu sarpele?, chiar nu stiu...Iti copiez, fragmenatat un citat din dictionarul de simboluri: "Psihanalistul ar putea descoperi in pasarea cu acp de om... imagine inconstientului sufocat de ratiune." Iertare daca am inteles aiurea si multumiri pentru raspuns, si poezia din tine. | |
| = tu as compris | Ela Victoria Luca [24.Sep.05 21:58] |
| Carmen, tu ai înțeles, eu știu. Am dorit să nuanțez de quel amour s'agit-il, mai ales că acest poem vine spre ceea ce suntem. Și mai ales că umbra la care mă refer nu este șarpele, ci este de pe alt sens, al zonelor fără de lumini prin care trecem. Eu explic puțin. Fiindcă cu cât explic cu atât se descarcă alt sens. Și aici e scris pentru o singură înlînțuire de sensuri, spre tărâmul unde podurile au apele înnodate. Te aștept mereu pe poemel mele, fiindcă reverberezi cu fiecare cuvânt ca și cum ai vedea toate rădăcinile lui deodată. Mulțumesc. Ela | |
| = nu e fum de vorbe... | Erika (Eugenia) Keller [02.Oct.05 19:06] |
| De ce ne înșeală literele?Această lume a semnelor..."nimicul se întinde-ntre noi ca un fum de vorbe.." da , asa este dar de ce să le ardem invers...ca un gest împotriva firii ?Rămânem înăuntrul nostru cu umbrele celor dragi, trăiesc prin noi fiindcă noi nu vrem să le stingem luminile .. și chiar daca am vrea suntem "născuti intr+un ciclu inchis" nu trebuie să lăsăm nimicul să se intindă intre noi..nimicul nu e un nimic e o durere a indiferentei dintre oameni..De asta le ardem invers? fiindca asa e deseori viata? nu e fum de vorbe...lumea semnelor tale modifica , linistind viata mea reala | |
| = fantasia | Alina Manole [24.Sep.05 22:38] |
| Nimicul, în Fantasia, nu se va întinde niciodată. Semnele sunt aici, dincolo, înăuntru sau în afara cercurilor. Noi mergem mai departe, cu ele pe degete. Luminile curg în superpozabile contururi. Înțeleg și îți mulțumesc. | |
| = Erika, Alma | Ela Victoria Luca [24.Sep.05 23:34] |
| Erika, în lumea asta semnele pot înșela. Cuvintele pot fi și ele arse invers, spre rădăcini, întru a le regăsi esența. Inversul nu este împotriva firii. Invers înseamnă și felul în care te întorci spre ceea ce îți dă naștere, departe în timp. Mulțumesc pentru întrebări, le așterni ca să poți vedea dincolo. Alma, la Fantasia este într-o întoarcere a toate, nimicul fiind doar litere. Ca și cum dinspre contururi spre cercuri și interferențe de clipe apar uneori rosturi neînșelătoare. Uneori literele înșală sau contururile. Doar retrecerea prin distilare a lucrurilor duce la esențializare și poți vedea mai departe, în tine. Însemnele pot fi sau nu pot fi. Mulțumesc pentru că treci printre cuvinte. Ela | |