| = Dintr-o respirație | Amanda Spulber [18.Apr.24 22:23] |
| Așa îmi pare că a fost scrisă. | |
| = fără să mai vorbesc | Dolcu Emilia [19.Apr.24 08:52] |
| Revin pe meleagurile “agoniei” şi prima poezie pe care o citesc e aceasta. De la “rădăcini” la “ambalaje”, avem aici viziune, trăire şi o tot mai decantată artă a scrisului. Mi-a plăcut. Şi asta, fără să mai vorbesc de titlu, care poate fi pus în ramă. | |
| = Amanda, Emilia | Leonard Ancuta [19.Apr.24 15:47] |
| multumesc pentru oprire si aprecieri. Amanda, recunosc, nu e scris dintr-o respiratie ci din doua, adica jumatate in urma cu trei zile, cealalta, ieri. Emilia, mă bucur și de reintoarcere si de faptul că am fost norocos, sper să te mai regasesc pe aici. | |
| + Leonard, | Emilian Lican [19.Apr.24 16:17] |
| Poezia ta incită la întrebarea dacă este bine să fii singur, cred eu. Chestia este că am pus această ideie și în contextul de a fi independent. La un momendat într-o conjuncură aproape nefericită pentru mine, aproape că reușisem de fapt să redevin un adolescent mereu pus pe drumuri, dar singur și independent... În cele din urmă precum un cățeluș m-am întors înapoi în cușca mea de bunic-lup... Da... Are sens filosofic această creație a ta pe care o luminez! | |
| = Emilian | Leonard Ancuta [19.Apr.24 18:29] |
| multumesc, ma bucura comentariul tau. | |