| = fara supărare | Leonard Ancuta [21.Feb.24 03:20] |
| dar e multa lipsă de logica în poem. pe de o prte fîntîna din carea bea Dumnezeu, ceva absolut, ca doar nu cred că Dumnezeu, absolutul, poate bea ceva futil, mai adaugi trupul firav și plîns, care dovedește că imperfecținea e la bază dar poate adăoa perfecțiunea, mai spui că vreau să fiu doar cel care sunt, lăsînd loc pentru interpretarea că ai putea fi și altfel decît ești, tu cel mărginit adăpînd nemărginirea. nu știu cum vrei să fii un nimic, dar cu pretenția să bea cineva din tine, sic!, tu ai scris asta, dar per ansamblu cred că poemul e ratat aproape complet. | |
| = Camelia Bot, o altă interpretare... | Teodor Dume [21.Feb.24 19:56] |
| Fântâna din care bea Dumnezeu Tulburatoare viziunea in care Dumnezeu bea apa sufletului. Ceea ce ne spune ca apa suntem si-n apa ne vom intoarce din calatoria noastra in aceasta dimensiune. Multumesc! Felicitari sincere, om frumos! Un poem profund cu deschidere spre ezotericul neinteles de rationalul care ne ghideaza 99%din existenta noastra. O dovada in plus ca suntem mai mult decat minte... | |
| = două interpretări opuse... | Teodor Dume [21.Feb.24 20:08] |
| mulțumesc amândurora! textul este deschis interpretărilor pe care le veți elabora După cum vedeți textul e ca și doi umeri care deși inseparabili clădesc un întreg benefic Atât deocamndată, dar sigur câ nu e un text ratat cum spune primul comentator Mulțumiri si vă invit la dezbateri pe text dar fără polemici Dacă aveți de spus ceva constructiv faceți- o pe text cu sinceritate! t. dume | |
| = las semn | TEGO [22.Feb.24 16:45] |
| "uneori vreau să fiu doar cel care sunt" ----------- vreau să fiu doar cel care sunt "peste cei care vin însetați și obosiți"------------ celor care vin însetați și obosiți "sau poate aș putea fi"----------------- aș putea fi "pe lacrima căzută pe fundul fântânii"---------- pe zidul căzut pe fundul fântânii (fântâna este zidită din lacrimi) "și va da apă curând"----------- îți va potoli setea curând "să nu mă faci Doamne să obosesc în zadar ori lasă-mă să fiu cel care sunt..." la partea aceasta din final aș renunța, pare o rugă în contradicție cu ideea poemului care arată altfel de dorințe (ori fântână, ori șarpe... în final vrea să fie așa cum este, arată o nehotărâre) oricum ar suna mai bine (cred) ajută-mă Doamne să nu obosesc în zadar Citit cu plăcere! Spor! | |
| = de fapt | Stanica Ilie Viorel [22.Feb.24 18:29] |
| având în vedere primul vers (de care am uitat) finalul poate rămâne ar accentua începutul | |
| = Nu interveneam | Liviu-Ioan Muresan [23.Feb.24 00:23] |
| dacă nu citeam comentariile. Poemul de față e în aceeași manieră cu care domnul Dume ne-a obișnuit. Dar primul vers, ”uneori vreau să fiu doar cel care sunt”, e destul de logic. Adică de cele mai multe ori ar dori să se autodepășească. Citind cu atenție se poate parcurge logica poeziei. Aș renunța la ”poate”, poate. | |
| = mulțumesc... | Teodor Dume [23.Feb.24 13:57] |
| TEGO Stanica Ilie Viorel Liviu Ioan Mureșan pentru comentarii Mulțumesc LIM în mod deosebit pentru intervenție | |