| = deci așa se simte... | Stanica Ilie Viorel [09.Feb.24 22:36] |
| frumoasă călătorie a simțului și universul cu glasul său baritonal | |
| = Mulțumesc, Tego, | Ottilia Ardeleanu [10.Feb.24 19:46] |
| mă bucură empatia. Sunt mereu în întârziere cu răspunsul, am avut și azi un eveniment literar. Toate cele bune! | |
| = Vai! | Emilian Lican [10.Feb.24 22:11] |
| Ottilia... Vârsta!? :) | |
| = 19! | Ottilia Ardeleanu [12.Feb.24 11:43] |
| Atât aveam când am scris-o! | |
| + despre | Gabriel Nicolae Mihăilă [12.Feb.24 13:19] |
| iubire se pot spune multe și pare că niciodată suficient. De cele mai multe ori arde. Alteori mângâie. Uneori se așază pe umărul poetului ca o pasăre invizibilă care șoptește. Poetul execută. Așa frumos am găsit aici. Felicitări! Concluzia acestei poezii este susținută de o metaforă puternică! | |
| = Gabi, | Ottilia Ardeleanu [12.Feb.24 15:55] |
| comentariul tău este poezie în sine. Mulțumesc mult pentru empatie. Sunt onorată de aprecierea unui poet talentat! | |