| + “partea nevăzută a lumii” | Zavalic Antonia-Luiza [04.Jan.24 06:11] |
| Un poem — confesiune. Cuvântul este arma poetului, iar visul este fructul ce trăiește nevăzut lumii acesteia dar este la fel de viu și delicios precum cel real. Pentru mine a visa înseamnă a trăi încă o viață în inima acestei vieți, fie că dorm sau că sunt trează, mă bucur de fiecare rod al imaginației ce se ivește neprevăzut și magic pe tărâmul nevăzut de către ceilalți. Soarele Dvs. strălucește frumos iar acest poem este un răsărit de care mă bucur acum (în miez de noapte). Cu drag, Antonia. | |
| = Antonia, | George Pașa [05.Jan.24 11:17] |
| Nu mi se pare unul dintre textele mele reușite, însă respect perspectiva din care l-ai văzut, Antonia. Îți mulțumesc! Și eu, cu drag, George | |
| = doar aș elimina | Stanica Ilie Viorel [05.Jan.24 12:01] |
| al doilea "în coadă de pește" acea parte să fie "unde povestea mi-a rămas" altfel un discurs meditativ emoționant, legat, liniștit nu surprinde prin metafore, dar pe mine m-a prins mi-a plăcut | |
| = e un | Ottilia Ardeleanu [05.Jan.24 13:46] |
| text delicat, alunecă precum peștele în apă, are o anume savoare lirică tocmai pentru că nu asudă în metaforă. în versul: "Ceva totuși aștept: ca peștele să zvâcnească din coadă" aș elimina: din coadă, nu cred că este necesar, dar repetiția "coadă de pește" mi se pare că îți are rostul. un text plăcut, i-aș dărui patru colțuri de stea, numai că nu se poate. :) | |
| = * | Ottilia Ardeleanu [05.Jan.24 13:47] |
| că își are rostul* | |
| = Da | George Pașa [05.Jan.24 14:21] |
| Ilie, de aceea și ziceam mai sus că nu e un text reușit. Observasem această repetiție, în opinia mea, inutilă, dar nu am mai avut chef să elimin acele cuvinte atunci când am mai lucrat pe text, schimbând persoana gramaticală peste tot, astfel încât să fie monolog pur, nu dialog cu alteritatea. De obicei, modificările/corecturile le fac singur, înainte sau după postare. Voi proceda însă la eliminarea repetiției, lăsând construcția „să zvâcnească din coadă”, fiindcă ține de ceea ce mi-am imaginat. Mulțumesc pentru comentariu! | |
| = Scuze, Ottilia | George Pașa [05.Jan.24 14:28] |
| Nu observasem comentariul tău. De fapt, ție ți-am răspuns mai sus, dându-i, de fapt, dreptate lui Ilie. :) Îți mulțumesc pentru comentariu! Acum am văzut că și colțata galbenă are tot cinci colțuri! În patru, glumind puțin, ar fi ca la teatru! Adică un colț de la mine, unul de la Antonia, unul de la Stănică și altul de la tine. Le unim și realizăm pătratul perfect. | |
| = ar fi | Ottilia Ardeleanu [05.Jan.24 14:50] |
| interesant dacă am putea acorda 1,2,3,4 sau 5 COLȚI :). daaa, pătratul perfect. :) | |