| + “Cum să nu visez cu ochii deschiși ori de câte ori viața îmi coase pleoapele?“ | Zavalic Antonia-Luiza [15.Dec.23 16:41] |
| De luminat acest poem (fiindcă “este simțit de toată lumea și trebuie băgat de seamă”). “Cum să nu visez cu ochii deschiși ori de câte ori viața îmi coase pleoapele? Oasele curat lucioase în care se reflectă doar sinele, ca la dinozauri, nu vor spune nimic arheologului când le va descoperi.“ Cu bucuria lecturii. | |
| = lumina dinozaurilor | ștefan ciobanu [15.Dec.23 20:02] |
| ma bucur ca s-a vazut/simtit lumina din oase, si ca s-a si aprins la acest poem. | |