| + Mie niciodată | Liviu-Ioan Muresan [01.Dec.23 16:58] |
| nu mi-a zîmbit îngerul din autobuzul 226, cu toate că îl caut cu privirea din stație. Mi-a plăcut foarte mult începutul, lasă loc așteptării. Figurile de stil sînt suficiente și nu agresează cu o preaîncărcare. Se așteaptă o continuare, de ce nu o alăturare a personalelor într-o ordine firească, demnă de un volum. Aș renunța la un singur cuvînt, voios, dar e o părere personală. Important e că aceste personale sînt de fapt poezie, poezie reușită. | |
| = Mulțumesc:) | Irina Lazar [01.Dec.23 18:18] |
| Liviu-Ioan Mureșan, mulțumesc! Am scos cuvântul la care te refereai, eu însămi eram un pic îndoită in legătură cu locul lui acolo. Cât despre volum - întâmplător sau nu, in ultimele zile m-am gândit destul de intens la asta. Un proiect pt 2024, să sper. :) | |
| + Dacă aș circula și eu cu autobuzul... | enea gela [01.Dec.23 20:55] |
| poate că aș intra în vorbă cu îngerul cel mic și pustiu, dar cum nu circul cu mijloacele de transport în comun, încerc să circul printre cuvinte. Și cum sunt destul de călătoare, am dat de textul tău, sensibil, firesc în curgerea lui, cu mesaj subtil. Nu pare nimic artificial, chiar dacă motivul îngerului vine de demult, din vremuri ale romantismului. E un poem de dragoste, ca o invitație la trăire intensă! Felicitări, Irina! | |
| = :) | Irina Lazar [02.Dec.23 16:58] |
| Enea Gela, mulțumesc! :) | |