| = scrisoarea care nu a fost trimisă niciodată | Stanica Ilie Viorel [09.Nov.23 16:51] |
| dacă nu e scrisă sieși, atunci e scrisă, oricum, pentru sine | |
| = nu, | Ottilia Ardeleanu [09.Nov.23 17:01] |
| nu e pentru mine, dar e din mine. mulțumesc, Tego, fidel cititor-poet! | |
| = paradoxul | Stanica Ilie Viorel [09.Nov.23 21:35] |
| acestor confesiuni e că sunt de cele nai multe ori pentru sine rămân doar gânduri, ori vorbe spuse sieși, din păcate dacă ar fi altfel, nu ar fi nevoie de ele (cuvintele) în sensul acesta era comentariul meu este evident un mesaj posibil mamă-fiică, fiică-mamă, tată-fiică, fiu-mamă pentru a nu fi indiscret, am enumerat toate variantele posibile (pe care inițial le-am evitat cu totul) :) | |
| = tu | Ottilia Ardeleanu [09.Nov.23 21:53] |
| ești mereu sincer implicat și tare mulțumesc. | |
| = Ottilia, | George Pașa [10.Nov.23 16:39] |
| Pentru evitarea unui alt înțeles al titlului, cred că aceasta ar fi ordinea cuvintelor: „lucruri care m-au întors un timp din drumul meu de om”. | |
| = George, da, mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [10.Nov.23 20:16] |
| pentru evitarea oricărei confuzii, am refăcut titlul (deși, uite că a fost înțeles cum trebuie, chiar și în forma inițială :). îmi place când poezia îți poate permite orice inversări, manevre, jonglerii... dar, aici am făcut așa cum ai sugerat. și mulțumesc.) | |