| + Poezie și adevăr | George Pașa [18.Oct.23 15:53] |
| Mi-a plăcut mult textul acesta, chiar dacă nu spuneți multe lucruri noi pentru mine, unele știute din ceea ce ați mai scris, într-o altă formă; altele, din puținele dialoguri pe viu pe care le-am avut cu dumneavoastră; însă, nu în ultimul rând, din tăceri. Sunteți unul dintre oamenii ale cărui tăceri au o rezonanță deosebită. Cuvintele de început ar putea fi considerate un fel de motto al înțelepciunii în viață. Una dintre interpretările pe care le-aș da lui „ca și cum” este aceea a depășirii iluzoriului prin artă. Chiar dacă se spune că arta, ca și viața, ar putea părea iluzie, totuși, credința în acestea depășesc stadiul iluzoriu, apropiindu-ne de miezul cunoașterii, de miezul tainei pe care existența ne-o revelează. Trimiterea la Platon și la îndemnul acestuia ca poeții să fie alungați din cetate, completată de o explicație, într-un citat, a ideii platoniciene, mi se pare potrivită. Aș fi vrut acolo și o interpretare proprie a dumneavoastră sau chiar o apărare a poeților (știu că sunteți capabil de aceasta). Sau v-ați gândit, probabil, că poeții oricum se apără prin ceea ce scriu. Eu, personal, dacă mă gândesc la marile spirite poetice ale lumii, văd în poet un vizionar. | |
| + "Omul este ceea ce rămâne după el"- | Ottilia Ardeleanu [18.Oct.23 16:56] |
| mi se pare esența vieții! Într-adevăr, cărările inimii sunt întortocheate, dar se aleg în funcție de om, de datul său, de spirit. Matematicianul pare că-și calculează rutele, integrala, radicalii, pașii- logaritmic, inegalitatea vieții, propria și definitoria elocință de poet. Vă salut de aici, de foarte aproape! | |
| = Invitație la o cafea cu 7 stele | Ioan-Mircea Popovici [19.Oct.23 09:04] |
| Cele două steluțe vin în “Viața lui ca și cum” exact în momentul în care pe “Pagina Jurnalului din FB” puneam întrebarea: Ce vezi în această fotografie? Căluțul de mare din Butucul cu povești l-am observant întâmplător. Așa se întâmplă-n RodAdoR. Butucul este o piesă a memoriei care se vede difuz pe un fundal musical. Acesta este și motivul pentru care-n Poveste am intercalat Cântecul Pescărușului de la Pescărie. Niciodată nu se știe de unde apare iepurele… Lungi clipe calde cu mulțumiri și o mie una de iubiri să vă dea Dumnezeu… Viața din “Galeria Ymposibilă”, fără să vreau, aduce puțin cu viața din “Menajeria de sticlă”… | |