Comentariile membrilor:

=  Analiza pe text	Leonard Ancuta [08.Aug.23 18:17]
mai întai avem textul intreg, cum se poate citi mai sus. ca întreg nu spune nimic, e un text fara substanță, superficial, naiv, copilăresc, nici măcar nu poetizeaza. se vede cumva fie lipsa de experiență a autorului, lipsa de lectură, necunoașterea tehnicilor poetice, mai precis nepasarea fata de fenomenul creativ si estetic. apoi reluam pe parti, să vedem ce descoperim. avem în incipit Am dorit mult să privesc marea. si eu mă uit des la pereti, pentru că și pereții mei fac valuri. doar că e nevoie de o stare să vezi așa ceva. cînd privești marea, cînd VREI să privești marea ai nevoie de o anumită stare, de o anumită eficiență a minții, care se traduce prin emoție. or versurile tale sunt ca tabla ruginită, nu combină nici o stare. Am găsit un poem, legănat de cuvinte, să nu supere pe nimeni. se face legătura cu primele versuri, se propagă ca un sos de maioneză ăuțin din acea emotie, un poem legănat - leganatte duce cu gandul la somn, la copilul leganat sa adoarma, ceea ce e foarte adevărat, nu aduce atentie, ci plictiseala. aceasta duioșie patetică, indusă de legănat, mai multă poezie e la o fetită care adoarme păpușa. Foarte bine, i-am spus când valurile mi-au adus mângâiere peste gândurile trezite. s-au trezit gîndurile? eu nu cred, sunt încă în starea de legănare, pe langa exprimarea facila cu valurile mi-au adus - sunt sigur că puteai avea și noroc dacă vre-un betiv fusese mai in larg asa, mangaiere e iarasi loc comun, prozaic ca sens si combinare în valență cu valurile. Am ascultat în liniște un cântec, precum o atingere, în care îmi lăsasem inima. inima lasata în atingere, alta formulare patetică și oarecum comună. inima e în atingere cu intreg corpul, de asemenea prin emotie si cu alte inimi, e acel transcedentalism al ei care ne apartine tuturor, deci nimic unic, impozant, nimic sa atraga atentia. liniște pe marginea marii e hai sa zicem la limita suportabilului, că mișcarea apelor poate fi in sine percepută muzical. dar doar atat. Neluând în seamă, câteva cuvinte mi-au ajuns pe buze, ca un sărut firesc, din dragoste, întoarse. dar uite cum autorul face abstractie și de muzică, și de liniște și de mare și concediază cîteva cuvinte, care or fi alea, eu ca cititor sunt dornic si curios să știu despre ce cuvinte e vorba, altfel exprimarea mi se pare gratuită, aruncata sa fie acolo că dă bine putin mister, dar daca ne gandim la blaga, misterul poetic se creează altfel, daca ne gandim la misterul treligios, mysterum tremendum, e indus prin teama, aici e doar pus pe liber. nu mai zic de rasucirea finala, fortata în opinia mea, - cuvinte din dragoste,/întoarse, adică acele cuvinte la care mă refeream, cu misterul lor cu tot. Concluzie: lipsă de simțire și limbaj poetic, emoție prefăcută, limbaj saracacios, nicio metamorfoza poetică, adică un text de o nulitate perfectă care ar merita să meargă în atelier.
=  Leonard Ancuța	Papadopol Elena [08.Aug.23 19:03]
Nu vă mai exprimați părerea, fiindcă nu v-a cerut-o nimeni. Nu vă place, căutați altceva. Nu ne cunoaștem! Aveți mare atenție la limbaj!
=  Elena Papadopol	Leonard Ancuta [08.Aug.23 19:09]
daca nu mai vrei pareri pe texte ai optiunea de a inchide comentariile. ai de asemenea optiunea de a nu mai publica pe acest site. aici comentez poezie si nu oameni, drept care prea putin imi pasa ca nu ne cunoastem. iar daca o sa scrieti o poezie la care sa rezonez, aveti deplina incredere ca o sa scriu pozitiv. pana atunci, va recomand sa cititi mai mult si sa publicati mai putin.
=  Leonard Ancuța	Papadopol Elena [08.Aug.23 19:17]
În limba română există și pronumele de politețe: dumneavoastră! Trebuie să vă întoarceți în clasele primare sa învățați despre el! Succes! P.S. Nu mai dați sfaturi!
=  Elena Papadopol	Leonard Ancuta [08.Aug.23 19:25]
faptul ca publici pe acest site te face egal cu mine, nu mai presus. eu te tratez ca pe un autor, nu ca pe o persoana, asa ca pronumele de politețe mi se pare excesiv. Eu nu am pretentii, așa ca te rog sa nu ai nici tu. aici e egalitate de șanse. și am libertatea de a face orice vreau in limita regulamentului, așa ca va recomand o cura buna de lectura!
=  Leonard Ancuta	Papadopol Elena [08.Aug.23 19:29]
Autor = Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. (DEX) Vă recomand, cu căldură, să învățați să citiți! Cu respect
=  părere (tot pe text)	Claudiu Tosa [08.Aug.23 19:53]
Textul dă impresia unui efort literar ce pare să-și propună captarea efemerității sentimentelor în fața grandorii marine. Cu toate astea, pare să se împiedice de propriul său stil, care, într-o încercare de a fi evocativ și profund, se scufundă în banalitate, pretiozitate și lipsă de substanță poetică. Poezia pare să călătorească la marginea intertextualității, dând senzația unui ecou al altor creații fără a-și defini propria voce autentică (imi aminteste de unele melodii de pe atomic tv din anii 2000). Strofa 1 ("am dorit mult / să privesc marea") sugerează o dorință puternică și neîmplinită, dar formularea simplistă lasă loc de dorit din punct de vedere poetic. Prima linie este atât de generică, încât s-ar putea insera în orice context, în timp ce a doua doar repetă și amplifică prima idee fără a adăuga profunzime sau nuanță. Imediat strofa 2 ne prezintă o imagine a unui poem "legănat de cuvinte", care în loc să ofere o revelație sau să aprofundeze sentimentul prezentat anterior, se pierde în ambiguitate. De asemenea, intenția poetei de a nu "supăra pe nimeni" pare să sugereze un efort de a fi inofensiv, o decizie care înlătură orice potențial de provocare sau introspecție în presupus context poetic dat. Continuând cu strofa 3, poeta încearcă să construiască un dialog cu marea, dar alege utilizarea unui clișeu precum "valurile mi-au adus mângâiere", care diminuează forța și originalitatea discursului poetic. Până și răposata Mădălina Manole ar fi spus-o mai bine. De asemenea, împărțirea "mângâiere peste" pe două linii separate pare stângace și nu adaugă ritmicitate sau intensitate versurilor. În privința strofei 4, analogia dintre un cântec și o atingere, deși interesantă în teorie, este prezentată într-un mod pueril și neconvingător. De asemenea, actul de a "lăsa inima" într-un cântec este un alt clișeu de natură telenovelistă care diluează autenticitatea emoțională a poeziei. Strofa finală încearcă să aducă o concluzie poetică, dar repetă greșelile anterioare. Analogia cuvintelor care ajung pe buze "ca un sărut firesc" pare forțată și neinspirată. În plus, alegerea de a spune că aceste cuvinte sunt "întoarse din dragoste" pare să fie inserată fără un scop prea clar. Deși titlul promite profunditate și mister, poezia dezamăgește prin aderarea la generalități și clișee care diluează orice tentativă de inovație sau introspecție autentică. Astfel, în loc să ofere un peisaj evocativ sau o introspecție profundă, textul de față se complace în generalități, clișee și formulări puerile. Prin repetarea de expresii și/sau imagini care se regăsesc adesea în poezii de o calitate inferioară, autoarea compromite gravitatea tematică pe care și-o propunea. Pentru că marea, o entitate adesea eulogiată pentru vastitatea și misterul său, pare să devină aici un simplu accesoriu, o prezență amorfă, în loc să fie nucleul central în jurul căruia gravitează emoțiile și introspecțiile autentice. Textul se îndepărtează de aspirația asta, fiind în mod regretabil un exemplu de cum un subiect atât de plin de potențial poate fi redus la o serie de imagini epuizate și exprimări redundante.
=  Domnule Claudiu Toșa	Papadopol Elena [08.Aug.23 20:04]
Mulțumesc pentru comentariu! Dacă știam că sunteți așa de priceput, vă luam la lansarea de carte! M-ați entuziasmat cu vocabularul dumneavoastră din care n-am înțeles nimic!
=  Elena Papadopol	Claudiu Tosa [08.Aug.23 20:33]
Stimată doamnă, Ați primit două comentarii pe text iar la primul vă faceți într-o manieră indirectă interlocutorul analfabet și nepoliticos iar în privința mea veniți cu ironii ieftine despre vocabularul meu. Dacă vă simțiți depășită e în regulă, nu se supără nimeni, nu e nevoie să răspundeți, putând lăsa subsolul paginii gol. Părerea exprimată de cineva pe un text nu presupune în mod obligatoriu și un răspuns din partea autorului. Altfel spus: 1. În momentul în care vă postați creațiile pe site-uri publice care au opțiunea de înregistrare deschisă oricui, trebuie să luați în calcul că este posibil să primiți atât păreri pro cât și contra, atât păreri mai directe cât si unele care să vă menajeze mai degrabă. Cum statutul de membru nu este restricționat în funcție de calificări, reușite literare, diplome sau afilieri la diferite entități private sau publice, e lesne de înțeles că așa cum oricine poate posta, la fel oricine poate comenta. În speța actuală nu vă înțeleg nemulțumirea. Prin postarea acestui text cu comentariile deschise v-ați exprimat acordul cu privire la posibilitatea celor enunțate de mine mai sus. Așadar, nu văd ce vă deranjează. Faptul că Leonard Ancuța nu folosește pronumele de politețe? Nu avem o regulă în acest sens. Că nu îi place textul dumneavoastră? Avem dreptul să fim sinceri așa cum avem dreptul de a alege singuri ce citim. Și dumneavoastră aveți de exemplu același drept în privința felului dar și locului în care vă postați textele. Pe cale de consecință vă puteți imagina că așa cum dumneavoastră îi recomandați lui Leonard Ancuta să nu vă mai citească, și el vă poate recomanda să postați cu comentariile închise sau să o faceți în altă parte. 2. În privința ironiei legată de lansarea dumneavoastră de carte și implict săgeata către vocabularul meu, am rugămintea să vă abțineți dacă nu sunteți capabilă să discutați pe text. Mulțumesc P.S: La lansare v-ar fi putut ajuta concitadinii dumneavoastră, Ionuț Caragea și Dragoș Vișan, deși în privința ultimului aș fi foarte atent, pentru că azi s-ar putea să vă vadă Lamborghini, mâine Trabant.
=  Un poem decent, este nevoie de mai multe opinii critice	Ionut Caragea [08.Aug.23 20:42]
Textul Elenei Papadopol nu e rău. Nu e rău deloc. Tematic, stilistic și sentimental se aseamănă cu poemul Anei Blandiana - Îți aduci aminte plaja? Începutul poemului mai sus amintit e cuminte, ca și în cazul poemului doamnei Papadopol: "Îţi aduci aminte plaja / Acoperită cu cioburi amare/ Pe care /Nu puteam merge desculţi? Felul în care/ Te uitai la mare/Şi spuneai că m-asculţi?" După începutul cuminte, Blandiana apelează la pescărușii isterici și stănescianul dangăt al clopotelor unei nevăzute biserici, pentru a crește intensitatea auditivă. La polul opus, Elena Papadopol mizează pe mângâiere peste gânduri trezite, o blândețe intâlnită și la nobelista Szymborska. Ea preferă cântecul precum atingerea, apelând la actul delicat și armonios al cunoașterii și al iubirii. Blandiana, o poetă cu personalitate diferită, preferă totuși anotimpul rece, ninsoarea amestecată cu păsările și finalul transcendental al mării ca o pleopă care se închide peste ochiul actantului. Deschiderea filosofică a Blandianei vine și din trăsăturile borderline ale zodiei de foc care îi marchează personalitatea și, implicit, versul. Elena Papadopol nu este așa. Ea mizează pe ars poetica la final, cuvintele născându-se odată cu sărutul. Cred că tinde ca delicatețe, blândețe, căldură, liniște, mai mult spre Szymborska decat spre Blandiana. Szymborska spunea, de exemplu: "Pe degetul meu arătător/Marea Caspică e o mare deschisă,/Pacificul liniștit se varsă cuminte în Rudawa/" , Evident, comparațiile între poete le-am făcut analizând doar câteva poeme, fără să compar cariere, unde doamna Papadopol e mult în urmă. Dar, stilistic și tematic vorbind, există asemănări. Concluzionând, poemul are puterea de a transmite o stare, chiar dacă nu are straturi de adâncime filozofică. El se adresează simțurilor, nu rațiunilor adânci. E tactil, auditiv, vizual, simbolist, romantic. Ca să fie și mai valoros, poate că i-ar prinde bine un pic de adâncime metafizică. Măcar o perlă, pe undeva. Dar chiar și fără ea, poemul produce o emoție. Ori, un poem care emoționează, chiar și un pic, nu e un poem ratat. Eu am fost emoționat. Poemul nu este de stea, dar e un poem decent.
=  Stimate domnule Claudiu Toșa	Papadopol Elena [08.Aug.23 20:43]
Domnul Ancuța nu știe ce înseamnă autor, dar face interpretări de texte. Vi se pare normal? Eu m-am adresat foarte politicos dumnealui. Bădărănia mă deranjează.
=  Doamna Elena Papadopol, un sfat	Ionut Caragea [08.Aug.23 20:50]
Nu le mai răspundeți. Nu aveți nicio obligație în acest sens. Vedeți-vă de scris și comentați textele care vă atrag. Faceți critică pe texte și nu intrați în jocul lor. Este clar ce vor să facă. Punct.
=  am observat de mai multe ori	Stanica Ilie Viorel [08.Aug.23 20:51]
de ce se folosește termenul “incipit” ? despre text? părerea mea că este prezentată laconic o stare meditativă cel mai probabil nici autoarea nu are pretenții că a produs vreo capodoperă literară, ci doar a așternut în pagină o reflecție, o imagine spor!
=  Domnule Ionuț Caragea,	Papadopol Elena [08.Aug.23 20:54]
Vă mulțumesc foarte mult pentru aceste cuvinte! Cu respect, Elena Papadopol
+ Despre mare și despre scrisul în suflet	Dragoș Vișan [08.Aug.23 20:58]
Simbolistica textelor Elenei Papadopol e mai complexă decât pare la prima lectură. Poemele sale au o perfecțiune aparte și o simplitate dezarmantă. Se ajunge pe țărm. "Am găsit un poem/ legănat de cuvinte". "Să nu supere pe nimeni" este versul din care apare o sugestie: marea e un scris amplu, ce se vrea descifrat. În singurătate. În a treia strofă eul liric se coboară deasupra valurilor, ca și cum ar scrie viața sa pe ele. Se contemplă. Scrisul și venirea în paralel a valurilor unul după altul... Ca rânduri și rânduri de încercări ori fapte trecute. Tristeți, așteptări viitoare. În a patra strofă se petrece o stare de revelație. "Am ascultat în liniște/ un cântec", exact ca Fericitul Augustin, în "Confesiuni", când a auzit "Tolle, lege!". În a cincea strofă darul mării constă în "câteva cuvinte". Eul liric a meditat, iar marea i-a întors cuvinte abia rostite, chiar în sonorități, în fiori.
=  Ilie,	Papadopol Elena [08.Aug.23 20:59]
Textul meu este o stare transpusă... Mulțumesc frumos pentru popas și opinie!
=  Domnule Dragoș Vișan,	Papadopol Elena [08.Aug.23 21:05]
Vă mulțumesc foarte mult pentru analiza textului meu. Cu respect, Elena Papadopol
=  Dragoș	Ionut Caragea [08.Aug.23 21:07]
a văzut, în plus, niște lucruri pe care eu nu le-am văzut. Lucruri care justifică alegerea sa de a înstela textul. Iată că nu suntem mereu pe aceeași undă:))
=  Ionuț Caragea,	Dragoș Vișan [08.Aug.23 21:46]
Să stea cei ce vorbesc despre vase comunicante în critica literară liniștiți. Stăm precum cocostârcii pe texte uneori. Mai avem timp să citim comentariile anterioare? Nici pomeneala! Abia pe urmă le observăm și noi. Eu am zis din primăvară că am adoptat deseori această metodă. Tocmai ca să nu spun prin influențarea de către ceilalți păreri... prin imitare. Nici acum n-am mâncat de cină! Nu servesc niciun comentariu prea lung.
=  draga autoare de texte	Leonard Ancuta [08.Aug.23 22:06]
atata vreme cat dumneata concepi un text, il propui aici, pe acest site care este un promotor de literatura, si nu de mizerii, te autointitulezi prin prezenta si mecanica apasarii pe buton - publică - drept autoare. ca esti semnatara acelui text. asadar badarania va apartine, cum ca n-aș stii ce inseamna autor. si vedeti ca de unde ati luat definitia e un site prost, care nu expliciteaza toate sensurile cuvantului autor. exista si autor moral, și autor fizic si inca mai sunt diferite sensuri la care eu oricum n-am facut referire.
=  Dragoș,	Leonard Ancuta [08.Aug.23 22:11]
ai dezamagit din nou, sau așa ești tu, cu dubla personalitate. textul de mai sus e un text de atelier, am argumentat acest lucru, dar pentru ca a intervenit si Claudiu, care oricum a spus ca nu ai credibilitate dpdv al prieteniilor literare, ai apasat butonul care iti sta la indemana ca pe o provocare, gen cuvantul tau impotriva cuvantului nostru. spun si eu pe aceasta cale ca nici pentru mine nu mai ai credibilitate si chiar rog editorii site-ului sa cerceteze daca argumentarea ta pentru instelare e veridica si in concordanta cu textul propus. chiar nu mai merge pe prietenie daca respectam literatura.
=  Leo, uite ce îți propun	Stanica Ilie Viorel [08.Aug.23 22:14]
cu toate că știu că vei refuza oferta:)) păreri negative, dure, explozii care fac țăndări să le folosești pe textele mele (ai abonament VIP pe viață la pagina mea), ca să nu se simtă deranjați, ofensați, eventual ridicol etc. cei care nu agrează astfel de opinii despre texte celorlalți doar recenzii de genul celor odelor închinate glorioșilor ce zici, te bagi?
=  Ilie	Leonard Ancuta [08.Aug.23 22:20]
mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul. nu voi tacea niciodata cand am ceva de spus, indiferent de cel care se afla ca autor al unui text pe care vreau sa-l analizez.
=  bănuiam răspunsul	Stanica Ilie Viorel [08.Aug.23 22:37]
chiar la Platon nu ajunsesem, dar bănuiam ceea ce nu înțeleg este de ce autorul unui text nu primește cu respect și opiniile nefavorabile sincer, Elena, indiferent de câtă antipatie porți pentru cineva, dacă a comentat negativ, nu mă așteptam să-l trimiți la plimbare există și posibilitatea să ignori, omul să-și spună părerea și analizele pe text ne pot arăta priceperea sau nepriceperea cuiva Leo și-a asumat o critică așa cum tu ți-ai asumat textul de ce se tratează dialogul la distanță, cu referire la un text, ca o ofensă la adresa persoanei vor fi păreri și păreri, culegem din ele ceea ce considerăm util personal, văzând la un moment dat recenziile favorabile la textele mele am pus mâna pe telefon și am discutat cu o persoană neutră, competentă, astfel încât să nu cumva să mi se urce la cap sincer, prefer o părere critică dezinteresată uneia care îmi oferă o mângâiere pe cap spor!
=  Ateliere, stele, valoare, control	Ionut Caragea [08.Aug.23 23:09]
Este menționată mereu chestia cu atelierul. Conform regulilor site-ului, la atelier ajung textele fără diacritice sau textele cu conținut dubios, discutabil și incoerent. Cei care propun texte pentru atelier, fac frecvent o greșeală, aplicând subiectivismul lor despre valoarea textului ca fiind criteriul de încadrare la atelier. Același lucru - subiectivismul, se întâmplă și la înstelare, iar înstelarea se presupune a face diferența dintre un text "slab" și un text foarte valoros. Ce-i drept, se pot da și stele de încurajare. Singura condiție pentru un text în vederea înstelării este comentariul dezvoltat, argumentat al unui steluțar, iar Dragoș, în această privință, nu încalcă regulamentul. Cred că un text "slab" se poate recunoaște foarte ușor prin faptul că nu atrage atenția asupra lui. Un text considerat "slab", dar analizat cu înverșunare, e, de fapt, un semn de valoare a textului. Mie mi se pare foarte hilar când o grămadă de autori deștepți se chinuie să demonteze un text "slab", în loc să-și folosească timpul în mod util, comentând textele care merită mult mai multă atenție. Autorii deștepți riscă să se prostească, coborându-se la valoarea textului "slab" Dar, de fapt, pe Agonia apare o altă problemă. Una gravă. Se comentează autorii, nu textele lor. înverșunarea de a se comenta un text care se vrea a fi considerat "slab", este, de fapt, o modalitate de a se plăti anumite polițe. Textul doamnei Elena e decent. Chiar și slab fiind de alți considerat, și tot nu îndeplinește criteriile textelor care ajung la atelier. Dar cei care nu o agrează pentru afinitățile sale critice și pentru gusturile sale literare, vor găsi de cuviință să o atace în propriile ei texte, pentru a pune presiune pe dânsa: ori își schimbă gusturile, ori tace, ori părăsește siteul. Nu prea e loc pentru persoane libere pe site, trebuie să existe manipulare, influențe, înspre binele celor care dețin controlul. Controlul înseamnă manipularea conceptului de valoare. Din această cauză, există o mare discrepanță între aprecierile pe care le primesc unii le Agonia și aprecierile din afara Agoniei. Texte de 5 stele care nu au nicio valoare în afara site-ului. Nu stârnesc curiozitatea criticilor și nici a oamenilor de pe rețelele sociale. Simplu.
=  Domnule Ionuț Caragea,	Papadopol Elena [09.Aug.23 10:54]
Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc mult, de asemenea, tuturor celor care s-au oprit în subsolul acestei poezii și au comentat. Eu cred că niciun autor nu poate reda, în totalitate, inefabilul trăirilor, acel sentiment intim, când inspirația îi pune la încercare sufletul.