| = lăsăm să se aștearnă | Maria Elena Chindea [17.May.23 02:23] |
| praful, să-i îngroape pământul cerul din ei, aproape de neiertat cum renunțăm la cei care ne-au împrumutat sângele și visele lor într-o mie de feluri, conștientizate sau nu... Dar energia lor e impregnată în dimensiunea aceasta și continuă producă ecouri în noi mult după ce ei mai sunt doar într-o poză veche. Să le onorăm contribuția la ceea ce suntem înseamnă să trăim cu ochii deschiși la conexiunile minunate cu tot ceea ce presupune că este viața în toate formele ei de manifestare, că ne simțim parte a întregului binecuvântat! Mulțumesc Antonia! | |
| = îngenunchez rugăciunile | Zavalic Antonia-Luiza [19.May.23 22:59] |
| Mulțumesc din suflet pentru deosebita interpretare. În ciuda limitărilor mele omenești, simt că pot iubi cu întrega mea ființă, aducând un mic omagiu și celor ce și-au sacrificat viețile pentru ca noi să putem trăi în pace pe acest pământ, pentru acești oameni anonimi cărora nimeni nu le poate aduce o floare sau aprinde o lumânare am scris acest poem și îndeosebi străbunicului meu Vasile Zavalichi dispărut în Cel De-al Doilea Război Mondial rămas negăsit până astăzi dar mereu prezent în sufletul, inima și sângele meu. Cu deosebită gratitudine, Antonia. | |