| + Extraordinar de laconic. Super poem. | Dragoș Vișan [12.May.23 16:54] |
| "Cochilia", nu "cochila". Și nu cred că ar fi... "copchila". E o meditație asupra crugului solar, al lui Helios. Orfeu credea că soarele era tatăl lui Helios, Hyperion, Cel ce merge pe deasupra. Aici, din macrocosmos, direct plonjează în sufletul eului liric. Soarele deodată capătă forma muritorului artist. Contopire geniu-om simplu. "Luceafăr" de Eminescu pe scurt. Soarele interiorizat, "frângându-și razele și sfera". Inițiatic. | |
| = Cu siguranță, cochilia, | Alexandru Mărchidan [12.May.23 20:14] |
| mi-a scăpat o literă de sub privire. Mulțumesc frumos, Dragoș, pentru comentariu, apreciere și atenționare! Doamne-ajută! | |