| = amintirile | Maria Elena Chindea [06.May.23 16:51] |
| bucăți de stele ce ne jalonează cumva viața, sămânța expansiunilor noastre târzii la care ne-ntoarcem ca la izvoare să ne-ncărcăm motoarele cu energia fantastă a începuturilor, cu prospețimea ochiului înainte de orice definire....Nu contează în ce gesturi ne cufundăm mâinile - contează doar puterea infinită și amintirea subconștientă a întregului! Bun tablou, cu joc și culoare cât cuprinde! | |
| = Scumpa mea, Mării, :) | Maria Mitea [06.May.23 18:07] |
| da, bucăți de stele răsar ca licuricii, zici că au înebunit , :) Expansiunea e mereu în noi, mai prezentă ca oricând, și cu cât rezistăm mai mult, căutăm să ne îndepărtăm de ea cu atât mai mult ne va căuta, urmări ca o fantomă/umbră ... și așa se naște compensarea pentru lipsa de lumină, care de fapt este Umbra acestei Expansiuni, - Umbra noastră la nivel de sine și la nivel de colectiv ... mereu rădăcina pe care nu am avut destulă îngădunță să o simțim, nu ni-am dat spațiu și timp să o conștientizăm, pentru că am început prea repede școala și alte treburi lumești ca instruirea organizată, care ne duce pe deoparte spre iluzia succesului, creșterii și pe de alat a pierii, plafonării și improvizării de sine ... iar jocul de culori e mereu prezent ca sursă divină: soarele cu toate culorile sale, curcubeul, razele .. iarba verde, lemnul copacului, florile care este acelaș lucru, raze, raze, lumină materializată și zbor, ... Mulțumesc de vizită , dragă Mării! Sî hii cu spor și la nevoastrî la capitalî, :) | |
| = Părere | George Pașa [06.May.23 18:11] |
| Maria, îmi place graiul modovenesc, dar cred că exagerezi. Mai sunt autori care scriau pe aici poezii în grai bănățean, dar precizau acest lucru, cineva (nu mai știu cine, parcă Sorin Olariu) avea și un ciclu de poezii în acest grai. Textul nu e rău, dar, dacă tot ai folosit graiul moldovenesc, măcar scrie peste tot în acest grai. Am citit la început, am observat că aveai vreo câteva fonetisme. Voiam să spun de atunci că ori scrii în limba literară, ori adaugi și celelalte fonetisme. Spre exemplu, cred că ar fi trebuit să scrii: „brațili”, „adieri”, „mânili”, din ce am observat eu, poate mai sunt și alte fonetisme. De asemenea, „de-asupra” e greșeală de ortografie (corect, „deasupra”). Mi-a plăcut în special finalul. cu acea chemare la masă: e și hazlie, privită dintr-un unghi, și duioasă. De asemenea, versul final, unde este și adevărata poezie (se pare că el a fost reperul pe care s-a brodat întregul text). | |
| = Corecturi | George Pașa [06.May.23 18:22] |
| Mai sunt greșeli de redactare: „chșoarli” (corect, „chișoarili”), „lunina”, „dulci dulci” (pune cratima între ele, că virgula nu ar merge în context). Cam atât am văzut. | |
| = Pașa, scumpule | Maria Mitea [06.May.23 18:23] |
| nu am cum să schimb această realitate a graiului moldovenesc, este exagerată de la mama și tata ei ...:) Aici ai dreptate când scrii că ”ori scriu peste tot or deloc,” să știi că m-am tot întors în urmă să-l simt, și am mai ”exagerat” pi undi am putut, ... Așa este, când e completă exprimarea, dialectul sună ca o altă limbă decât cea română care o știm astăzi, și nu pot face nimic, e graiul care l-am vorbit de la naștere și mă cucerește de fiecare dată când vreau să scriu ceva , se bagă în față, e un grai sățos/gârbarniț dar dulce/cu miez/înțeles mare pentru mine și cei care încă îl vorbesc, la mine în sat oamenii așa vorghesc și acuma, poate exista tendința de schimbare așa zisa ”cizelare” însă, e la fel ... Mă bucur că ai găsit și ceva după inima și duioșia ta ... so, de-acolo suntem cu toții, de la mama limbă română, care are multe brațe ca Dunărea ...:) Mulțănesc di ospțîii, Pașa! Să fim noi sănătoței că dialectul e scris în chiatrî, di alțîi mai dihai ca mini :) | |
| = lunina | Maria Mitea [06.May.23 18:26] |
| da corectez la ”chișioarili” , ai dreptate, da de ”lunina” așa rămâne ”lunină” Cu ”lumină” întradevăr de adevăratelea aveam doar o singură profesoare în școală care venise în sat din Reni ... îi mergea vorba că vorghești ”literar” | |
| + “lunina din chept se-mprietenea cu zborul“ | Zavalic Antonia-Luiza [06.May.23 21:35] |
| Frumos grai, nici nu-mi pot imagina poemul acesta scris altfel. Zborul strălucește tare frumos în “cheptul” tău. Îmi pot închipui toate păsările pământului făcându-și cuib în acest poem- pom roditor cu fructe care mai de care mai delicioase. Eu una gust și nu mă pot satura, Lumina arde în sâmburi și pământul naște stele. În încântarea lecturii, Antonia. | |
| = nu e de trecutvcu vederea. recomand! | Stanica Ilie Viorel [07.May.23 01:07] |
| “tălpile-mi erau dulci-dulci ca mierea“ îmi pare forțată această propunere. gust dulce, ca mierea, pe tălpi (poate…) versul ăsta l-aș scrie astfel: închideam ochii strâns, strâns… ridicam brațîli spri cer pe acesta rupe-l că e atât de lung! “când ajungeam acasă țușneam ca din pușcă în casa mari undi era patul cu bunătățuri, ” este un vis-visare cu ochii deschiși, dintr-o trăire magică, adusă în grai autentic (doar bănuiesc) al vremurilor m-a încurcat un pic propunerea, cu aceste cuvinte moldovenești, dar, există în acest grai atâta muzică și dulceață, că n-ai cum să-i reproșezi ceva; ba mai mult, parcă îți vine să-l guști ca pe un colț de pâine aburindă. | |
| + am uitat praful de stele | Stanica Ilie Viorel [07.May.23 01:08] |
| l-am văzut și eu:) este acolo, în poem | |
| = Ilie, buna dimineața | Maria Mitea [07.May.23 14:29] |
| la sugestia ta am schimbat puțin cu ”tălchili dulci ... ” posibil să pară forțat, la voi vara nu se mergea cu picioarili goali pi toloacî, și nu aveați trifoi, și nu se lua pi tălpi mierea di la trifoi, cî la noi sî luat, :) am mai rupt și din aia care ziceai că-i prea lungă, chiar un pic am modificat mai mult, mulțumesc pentru vigilență, chair arată mai bine, ... altfel mă încântă steaua și că ai găsit magie, și că în ciuda ”challange- lui” cu dialecteul nu ai renunțat să citești și să contribui prin a gusta muzi calitatea și aburui ...:) și da este acolo în poem și cine a zburat îl vede și simte, baticul ăla de mătasă era și un fel de parașută care zbura, flutura în vânt ... | |