| + Notiță de lectură | George Pașa [01.May.23 08:26] |
| Deși este recognoscibil stilul dumneavoastră de a scrie, remarc, totuși, că există mai multă limpezime, coerență, evitarea obscurității, chiar dacă stilul este, încă, prolix. De asemenea, nu mai treceți de un sistem de referință la altul în mod brusc. Aici cred că este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste pe care le-am citit în pagina dumneavoastră, deși această temă se îmbină cu aceea a destinului, cu toate motivele implicite ale acesteia. Sunt foarte multe de spus, se poate veni cu argumente și contraargumente la ideile exprimate. Dar, cum aici nu este filosofie pură, ci un poem filosofic, nu voi proceda la așa ceva. L-am citit ca pe o poezie, m-am lăsat purtat de rațiunea inimii, astfel încât tabloul poetic, deși grav și marcat de o ușoară decepție, este unul expresiv și bogat în semnificații. Ar fi câteva corecturi de făcut: „din buticurile în care în mod evident ni se întipărise cuvintele strigătul” („întipăriseră”), „ne făcusem bagajele” (ne făcuserăm”) „nimeni voia să mai știe nimic” (nu voia). Mă bucur să mai citesc pe aici un text scris de dumneavoastră. | |
| = Adaug | George Pașa [01.May.23 08:27] |
| Poate ar fi bine să rearanjați acele versuri foarte lungi, pentru a da un aspect estetic așezării în pagină. | |
| = Panoramic, dramatic | Dragoș Vișan [21.May.23 17:29] |
| Sunt invidios. Iată că mai există nu doar "poeta faber", ci și "poeta vates", poet inspirat de revolta ce mocnește încă ascunsă în toată lumea, izbucnirea sa fiind foarte aproape. Găsesc un mod de a gândi și interpreta panoramic și personal "vieața lumii", de la Dosoftei trecând prin MXim Mărturisitorul și Grigore Panama către cuceriri ale asceticii și misticii părintele Dumitru Stăniloae. Limbajul merge metronom până către final. Se pot reface unele versuri. | |