| = Teatru, Doamne, teatru. Scenetă superbă. Câte se pot discuta de aici | Dragoș Vișan [22.Apr.23 12:10] |
| Es Pică e(nu-i E Pică, din "Decor");replica 4 nu-i a lui Es Pică. | |
| + Lirică și Epică (accente pe silabele din mijloc), | Ottilia Ardeleanu [22.Apr.23 12:15] |
| două personaje ilare, care mai de care să se dea mai tare! Mi-a plăcut scenariul, are umor cât cuprinde, nu se știe însă, cine dintre cei doi va fi în câștig de cauză și nici care dintre cele două muze este mai... înțepată/ înzestrată/ prolifică! Liricul și epicul s-au îmbinat și la propriu și la figurat! Ai făptuit bine în 18 ale lunii! | |
| = avea boxerul coastel lupte și muza îl masa ușor | Stanica Ilie Viorel [22.Apr.23 13:19] |
| s-au prins de mine două scaiete de zice lumea că-s într-o ureche ascult de una, zic așa: “tu noapte albastră cu ochi de peruzea coboară-n lume, fi doar muza me” apoi de alta: “și a venit pe pâcla nopții încet, ca o liană s-a prins de mine spre ceruri m-a urcat” acum, îs buimăcit și mă uit pe tik-tok la unul care sare de pe bloc, pe bloc nici nu știu, a fost gata filmarea ori a venit salvarea că el stătea, privind adânc, în decolteul unei asistente și se scutura așa, de parcă-și lua avânt. nu-i a bună! mă duc să pun apă la găini, deschid ușa la solar să intre aerul și ascult ciocârlanul. florile de măr dansează prin grădină… pfui! iar m-apucă! “ridică-te, bă, și ieși la soare!” gata, am plecat. la tv e snooker. | |
| + cu interes am primit, deci ofer | Stanica Ilie Viorel [22.Apr.23 13:29] |
| “remarchez” (golănește, precum un remorcher printre iahturi) finețea ironică, bobârnacul trosnit și îndemnul asumat pentru că te pune pe gânduri pentru că nu este gol cred că este asumat pe un gen pun și eu textului o stea că merită | |
| = Da, nu „e” pică, ci ”s” pică. Dacă pica e, era rău | Pasa [22.Apr.23 16:08] |
| Am corectat, Dragoș. Inițial, personajul se numea E. Pică, dar corectarea automată îmi schimba mereu „E” în „F”. Așa că am făcut un compromis, numindu-l Es Pică. Și e mai bine așa, că de pică „s”, rămâne epica în picioare. Celuilalt personaj i-am zis întâi Li Rică, dar, gândindu-mă la numele de Iri(nel), i-am zis pur și simplu Ir. | |
| = Arminizarea contrariilor | Pasa [22.Apr.23 16:23] |
| Da, Ottilia, este referire la duelul dintre lirică și epică. Cred, totuși, că ele se pot împăca foarte bine. O dovedește și scena finală de tipul „pupat Piața Endependenței”. Eu am vrut ca ambele muze să fie ceva mai înțepate decât aceia pe care îi inspiră. Onorat de aprecierea ta. | |
| = Viorele, | Pasa [22.Apr.23 16:28] |
| Ce spui e o dovadă că eul și alteritatea sa se pot împăca foarte bine. Fără pică. Altminteri, lira-lira, liru-liru, ne-a furat pe toți zefirul. | |
| = Mi-ar plăcea | Ottilia Ardeleanu [22.Apr.23 16:29] |
| să faci o continuare a acestei scenete. Și cu acordul tău, să încercăm aici, la noi, o punere în scenă. | |
| = Ți-ai dat seama că mizez mai mult pe lirică | Pasa [22.Apr.23 16:31] |
| De fapt, personajele acelea vin din realitate, dar și din noi. Ne descoperim în splendorile și micimile noastre. Onorat de aprecierea ta. | |
| = Ottilia, | Pasa [22.Apr.23 16:36] |
| Eu scriu piese scurte, în genul lui Matei Vișniec. Recunosc, am avut multe de învățat de la el. Încerc, în mod ponderat să și inovez. Aici nu se mai poate continua. Doar să scriu altă piesă. Și cealaltă piesă aflată de mai bine de 10 ani pe Agonia e tot teatru scurt. | |
| = ei, bine, | Ottilia Ardeleanu [22.Apr.23 17:09] |
| te aștept cu una nouă. :). pe cealaltă piesă nu o știu, te-aș ruga pentru un link. mulțumesc. | |
| = Ar trebui trei linkuri | Pasa [22.Apr.23 17:16] |
| Aceea, „Mierea se prelinge peste marginile cuvântului, fiind mai amplă, am postat-o în trei părți. O găsești ușor de pe site-ul vechi. Accesând numele de autor, intri în pagina mea, iar la scenariu nu sunt decât aceste două piese. | |
| = am citit, | Ottilia Ardeleanu [22.Apr.23 23:53] |
| George, mie mult mai mult îmi place acesta. mulțumesc. | |