| + Emoționant poem! | Ottilia Ardeleanu [09.Apr.23 14:59] |
| Abordarea mâinilor ca temă a vieții și morții o am și eu în unele texte. Cred că Dumnezeu a dat și continuă să dea importanță trudei mâinilor. Ele sunt deja simbol, din punctul meu de vedere. Câte pot face ele?! Începând de la lucru până la tandrețe și dragoste! Mama, cu mâinile ei, este legendă, mit, orice poate fi mai înălțător! Frumos poem, te unge la inimă! | |
| + Metafore de steluță | Emilian Lican [09.Apr.23 15:05] |
| Cap-coadă te-ai exteriorizat poetic! Foarte bine! Mama este o temă care sensibilizează pe toată lumea... Tu ai reușit în versuri moderne! | |
| = ai imagini foarte frumoase | Leonard Ancuta [09.Apr.23 15:18] |
| si poezia e intr-adevar emotionanta, dar abuzul de gerunzii m-a oprit sa-ti dau stea. gerunziul in poezie e de evidat, creaza un disconfort auditiv, sper sa nu mi-o iei in nume de rau. | |
| = Ottilia, thank you! | Irinel Georgescu [09.Apr.23 19:49] |
| Cred că de la astfel de mâini feminine și de la persistența ca ecou în cititori a poemelor tale, Ottilia, am fost inspirat în această dimineață, amintindu-mi brusc pe urmă de-un suflet drag (maică-mea plecată în străinătate de pe acest pământ). Mulțumesc pentru tot! | |
| = Emilian, Leonard, thanks! | Irinel Georgescu [09.Apr.23 19:54] |
| Mulțumesc, Emilian, pentru aceste rânduri minunate despre textul meu, deoarece mama este acel cineva de care niciodată nu mă voi despărți. Mulțumesc, Leonard, de mare folos observația cu gerunziile. Am pierdut o ocazie ce nu constă de fapt în nimic de seamă (primirea unei stele), dar am folosit la maxim sfatul tău. Și în titlu, și de două ori în textul poemului. "Sângerânde" a devenit "sângerii". | |
| + cu drag primesc să ofer | Stanica Ilie Viorel [09.Apr.23 20:03] |
| este tema zilei și revine cu multă profunzime, cu emoție și cu un plus de autentic- legătura aceea cu ce alții au, dar nu au ai reușit să adaugi și (cred) că merită să fie așezat, la vedere, spre citire și ofertă pentru a ne lămuri propriile pomeniri | |
| = ma bucur | Leonard Ancuta [09.Apr.23 20:15] |
| ca ai tinut cont de fat, uite ca a functionat. si uite asa esti in prima pagina, ma bucur ca nu ai fost ca alti autori infatuati care vezi doamne, nu primesc sfaturi. acum poema suna mult mai bine, la mai mare! | |
| = Dragii mei SIV și Leonard, aligató, respectul meu din suflet! | Irinel Georgescu [09.Apr.23 21:22] |
| Vă mulțumesc amândurora pentru aceste reacții înțelegătoare, în condițiile în care eu mă mai precipit și-n texte, și-n comentarii, adunându-mi inspirația din mers, tot reparând și schimbând de la prima variantă; și pentru aprecierea neutră a reușitelor efemere ale scrisului meu vă sunt recunoscător (așa trebuie, așa e fair-play!). Sunt într-o căutare continuă și într-o emulație față de ceea ce se scrie cool ori original pe acest site literar. Recomandarea vreunui text nu este un scop în sine, însă atunci când chiar vine, parcă aș împărți-o frățește cu astfel de admirabili cititori! Este prima dată când capăt trei stele și sunt super fericit de Florii. | |
| + Lumină pentru cuvânt | Zavalic Antonia-Luiza [10.Apr.23 02:47] |
| Un poem pe care mi l-am dorit să-l citesc și iată că s-a scris. Sublim cu adevărat. O împletire firească a vieții și a morții, unite prin dor și dragoste, o punte întru toate dimensiunile lumilor văzute și nevăzute, reale și închipuite (dar la fel de adevărate). Căci dragostea este vie și-n moarte, și-n urma ei. Numai ea călca în infern și zdrobi moartea, atât de simplu încât devine de neînțeles. | |
| = err | Zavalic Antonia-Luiza [10.Apr.23 02:49] |
| Numai ea *poate călca | |
| = Cred că mama, | Maria Elena Chindea [10.Apr.23 06:11] |
| mai ales de-i plecată de-aici, capătă alte dimensiuni decât cele înguste din efemerul unei clipe. Cumva închide un cerc al transcenderii! Ea este portalul prin care noi venim în această dimensiune ca energie întrupată, ea este cea care ne pregătește reîntoarcerea la sursa unică, cea a luminii divine din care purcedem. Între cele două capete de pod, venirea și plecarea noastră ce se desfășoară sub pecetea ei, ea croșetează dantelării efemere ale vieții pentru noi dar atât de fine încât ne-nmoaie sufletul în nostalgii dureros de frumoase! Ea ne-mbracă în carne lumina ce suntem când venim aici - ea ne pregătește dincolo straiele de lumină când plecăm. Cercu-i perfect în energia subtilă a iubirii, care ne șlefuiește infinitul!! Așa citesc eu această odă cu destinatar îngeresc! Mulțumesc! | |
| = Zavalic Antonia-Luiza și ceilalți cititori, | Irinel Georgescu [10.Apr.23 06:26] |
| Nu mai am cuvinte, de răspuns, de mulțumit înzecit că mă citiți, înțelegeți, cuprindeți afectiv și afectuoși acum în ceas de utrenie la mănăstiri. Începe Săptămâna Mare, La Semana de la Sagra s-a topit în America Latină și Spania. E o Săptămână a Patimilor nu doar umane, ci și inumane pentru mulți dintre cei ce n-o simt și doresc continuarea conflictelor din Răsăritul nostru prea apropiat. Lacrimi pentru cei ce rezistă demni, urlet de avertisment neauzit către cei răi din prezent, din Betania de ieri cu stâlpări către Golgota de peste patru-cinci zile! | |
| = Impresii... | Iulia Elize [10.Apr.23 19:15] |
| Mi-a plăcut foarte mult, m-am uitat acum foarte scurt, din nou, îmi pare rău că nu pot lăsa stea. Când am citit prima dată, ceva s-a mișcat, la mine în suflet. Mai trec, încearcă să fii mai domol textual. (Câteodată, exagerezi.) Dar nu mai cert, sub acest poem... Sărbători fericite!!! Cu drag!!! | |