| = Ottilia, | Ștefan Petrea [02.Mar.23 13:47] |
| superbă expunere clasică, mai ai de lucrat puţin la metru... | |
| = am recitit | Ștefan Petrea [02.Mar.23 13:56] |
| Metrul e totuşi la locul lui... Îmi place tema pe care o abordezi, parcă te aduce aproape de mine... | |
| = Ștefan, | Ottilia Ardeleanu [02.Mar.23 15:40] |
| mai scriu câteodată și așa. Preferința mea este versul liber, alb, al simțurilor... Îți mulțumesc pentru popas și cuvinte. | |
| = recoacere metrica | Florin Rădulescu-Rudy [02.Mar.23 19:56] |
| vezi slujba frunzelor se ține zac trist cu toamna peste mine tras peste ochi până spre creștet parfum ti-l ispir si vested se-aude toaca-n suflu-mi cioburi un vânt smintit se dă-n scrancioburi cad psalmii triști se scurg himerici printre ferestre de biserici mai palpai, sumbru-al diminetii cand latra-n mine goi peretii ca o lumină mortuară topită-n ceața de afară? în car de stele trece toamna cu poalele prinse trist, de-a valma își cară sufletul povară plin de nădufuri de-astă-vară si slujbele de pomenire pentru momente de iubire se-ngroapa singure in dune de-ar face toamna o minune... dar timpul urla stramb, caineste cad frunzele si mor prosteste se-nvarte-n iureș roata vieții cat joaca braul exegeții | |
| = mi-a plăcut | Stanica Ilie Viorel [02.Mar.23 16:20] |
| primei strofe îi “reproșez” că nu și-a pus un strop de tinerețe fără bătrânețe dar ne dă speranțe finalul (adică vom găsii comoara ascunsă de bătrânul timp) căci, dacă roata vieții e, vom găsi cale să o rostogolim cum dorim frumoasă imaginea, o complicitate între nostalgie, realitatea pe care nu o putem fenta, asumarea până la pocăință | |
| = erată | Stanica Ilie Viorel [02.Mar.23 18:06] |
| găsi* | |
| = Vă mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [02.Mar.23 19:44] |
| domnule Stănică, mă bucur de empatie. | |
| = Versuri și versuri | Irinel Georgescu [04.Mar.23 09:56] |
| Varianta propusă de Florin Rădulescu-Rudy este splendidă. De două ori mai bună decât textul poetic originar. Asta nu înseamnă că nu-i bun textul tău, Otilia Ardeleanu. Nu sună bine unele versuri, din punctul de vedere al ritmului. De exemplu: "cu poalele prinse de-a valma" față de primul vers al strofe. Unele versuri au măsură diferită. Nu trebuie urmărit obișnuitul. Ci insolitul existenței. Versurile clasice constrâng dest de mult. Tot mai bine e să ne întoarcem la versurile albe. Abaterile din drum sunt și ele totuși ceva. | |
| = mai întâi, | Ottilia Ardeleanu [04.Mar.23 19:20] |
| mulțumesc, Rudy, pentru varianta propusă, este dichisită! domnule Irinel Georgescu, recunosc faptul că varianta lui Rudy e mai bună, eu nu am exercițiul său în materie de poezie cu formă fixă. versificația este un lucru delicat. iar subiectul trebuie a fi în aceeași măsură de valoros. mă bucur că ați spus. | |
| = Ottilia | Florin Rădulescu-Rudy [04.Mar.23 20:41] |
| eu m-as feri sa compar cele doua variante, sunt un perfectionist, am incercat doar sa arat viziunea mea asupra poeziei tale, oricum ramane a ta, cu sau fara interventia mea asupra textului. Kiss your hands, Rudy | |
| = de la sine înțeles | Ottilia Ardeleanu [05.Mar.23 08:20] |
| că fiecăruia îi aparține propriul text. se știe dintotdeauna că orice text bun, foarte bun sau mai puțin bun poate duce la îțirea unui alt text mai bun, mult mai bun sau nu neapărat. Rudy, mulțumesc încă o dată. da, dintr-o astfel de intervenție se poate învăța! | |