| = Nu sunt deloc de acord | BogdanGeana [26.Mar.23 00:43] |
| cu aceasta analiza, mi se pare gaunoasa si evaziva. Dar sa o lasam asa, aici. | |
| = Știm mai bine unde s-a greșit după 1990, învățământul neavând treabă | Irinel Georgescu [26.Mar.23 01:22] |
| Am citit. Partea de personale, cu toate amintirile, încă din copilărie, e meritorie, pentru că arată fidel societatea "socialistă" românească din deceniile șase-nouă ale secolului XX, chiar cu furtul deconspirat și în teatrul lui Ion Băieșu (adevăratul dramaturg, nu cel din scenete comice televizate, după piesele sale). Însă urmează o parte eseistică, tezistă oribilă. Munca l-a făcut pe om, dar nu pe român, asta s-ar înțelege, încă de la concepțiile fiicei de 14 ani și a feciorului de 22 de ani, care muncesc pentru ceea ce le place. De fapt, bănuiesc un lucru: autorul consideră că toate nu mai merg bine în țară pentru că s-ar fi încurcat scopul muncii românilor. Acest scop a presupus spre finalul comunismului păcălirea Partidului, furtul colectiv, furarea căciulii proprii, trecerea spre materialismul nedidactic și nedialectic, capitalist de piață. Nu. Ar fi fost bine ca organizatorii noului sistem democratic și economic postdecembrist să fi înțeles binefacerile trecerii treptate spre un veritabil capitalism occidental european, de la comunism neizbutit decât în parte (meliorist, cârpit, din păcate ratat, din pmanuri de dezvoltare prea nerealiste, cu mulți coloși industriali etc.). Dar s-a făcut o spoliere treptată economică, o orientare a bogăției către puțini, astfel încât nici măcar spre o remorcare economică doar de tip corporatist pur nu s-a mers constant. Economia a fost sabotată deseori dinăuntru și din afară, chiar și de ruși, turci, ucrainieni. E cunoscută pierdere marei investiții de acum două decenii a statului român la Krivoirog, sau cum îi spunea acelui combinat la care s-a renunțat când era în proporție de 80-90% gata. Băsescu bătea palma cu afaceriștii ruși, cu știrea americanilor, ca statul român să die păgubit în contractele de privatizare... Privatizări cu datul afară de angajați și închideri de companii, fabrici, uzine, combinate, ori păstrarea unor mici segmente în productivitate oricum amenințată, curățarea Portului Constanța de olandezi, amestecul austriac (girat de Germania) în multe sectoare economice, povestea nesfârșită a construcției autostrăzilor maj ales din Ardeal, etc.,etc. | |
| = Cu scuzele de rigoare! | Mihai Miro [26.Mar.23 10:55] |
| Munca (obligație sau plăcere) și răsplata ei. Am muncit 42 de ani. Nu a fost o obligație ci o necesitate. A trebuit să cresc 3 copii. Nu am furat. Unde am muncit, nu aveam ce fura (un cui, o sârmă?) Vara programul depășea 10 ore, iar iarna era un chin. Cu trudă și ambiție mi-am completat studiile (la seral). Apoi am făcut de toate! Bilanț:La aproape 80 de ani (nu mă plâng, dar nici nu mă laud) am 5 intervenții chirurgicate (urmează a 6-a). Când văd că unii se pensionează la o vârstă egală cu anii mei de muncă și primesc o pensie de 20 de ori mai mare ca a mea, simt nevoia să sciu cîte ceva (a gândi și scrie este pentru mine o terapie). O fac stângaci și cu greșeli! fără pretenții. Referitor la text; Exprimă o realitate, dar abundă în termeni și idei „propagandistice”. Scuze! | |
| = Errată | Mihai Miro [26.Mar.23 10:58] |
| nevoia să scriu | |