Comentariile membrilor:

+ * (și steluță...)
Iulia Elize
[10.Jul.19 00:15]
Felicitări, Daniela! Poezia ta este matură, amplă, și, pot afirma, ca o idee conexă, parcă doar oamenii complicați se înțeleg unii pe alții... Poate și drama mea, de a fi înțeleasă de un cerc restrâns, atât de selectiv, e trăită uneori de mulți alții, sau suntem puțini, e posibil și asta, dar e frumos... Recunosc în câteva peneluri vecine drama nișării, și a scrierii selective. Poate așa e și la tine. Perla, perlele se găsesc pe fundul apei, și un ochi amplu, le descoperă și le admiră, și poate doar cu anii perlele sclipesc ca și platina. Citindu-ți primul volum de poezie, ”În absența din preajma copacului”, aceasta a fost impresia, că ești o căutătoare cultă. Cultivă, în continuare, cu înțelepciune perle, și ele vor fi cu siguranță descoperite. Mult succes în continuare, și multă izbândă întru o și mai mare universalizare, și exteriorizare. Până la urmă, drama oamenilor complecși, pe care o recunosc ca fiind (și) a mea, este că universalizarea nu este posibilă, numai în măsuri selective și mai restrânse. Dar poate așa e și cazul picturii de foarte bună calitate, sau a muzicii de o anumită facutură... Esențele deosebite se păstrează în recipiente mici, dar ce lucrătură uneori...

Drum bun și înțelept tuturor cărților tale, deci și acesteia, de mai sus! Sunt sigură că seamănă foarte mult calitativ, cu prima carte pe care mi-ai trimis-o (și mie). Sper (și mie mi s-a urat, înțelept) ca, spre fericirea cititorului, toate cărțile tale să ajungă în mâini foarte scumpe, care să știe cum să le privească ”din față”; așa după cum ”și omul este cunoscut, după sufletul lui”.

Cu prietenie și sinceritate, Iulia

 =  felicitări!
Ottilia Ardeleanu
[10.Jul.19 06:29]
felicitări calde, și pentru acest volum. interesant și încărcat de poezie. abia aștept să-l văd, în carne și oase, cum s-ar zice.

succes în continuare, Daniela, în poezie, dar și în proză!

 =  Mulțumirile mele luminoase...
Daniela Luminita Teleoaca
[10.Jul.19 19:10]

.... și inimoase amândurora!

Bucuroasă și onorată foarte!

Iulia, da, așa este cum spui, câteodată măcar ne mai trezim (auto)zăvorâți într-un turn de fildeș, dar, DA, este frumos de tooot! (Mai exact, după toate calculele științifice, dar și conform intuițiilor-semne clare ale geniului, rezultă că prevalează Pozitivul, iar nu negativul, cât privește receptarea/ destinul/ cariera... unui anume tip de creație. Morala: s-o ținem tot așa, să nu care cumva să ne dea prin gând... „alte cele”!!)... La mine drumul a fost mai sinuos... Experimentatoare înrăită a emoției psihologice, mai greu m-am dat pe brazda estetizării celei dintâi... Dar, slavă Cerului, bine că nu am abandonat! Desigur, nu este Poezia chiar Alpha și Omega, DAR!!! Printre altele, ucenicia asta pe Agonia mi-a procurat o serie de „servicii”, inclusiv pe tărâm științific / lingvistic (... unde la început mă uitam chiondărâș la Poezie... „Hei, sabotoare ce-mi ești! Vrei să mă duci la faliment șțiințific?!”. Și Ea, înțeleaptă, ca mică divinitate ce este, tăcea...tăcea... și făcea...făcea). Mai exact, ucenicia de pe aici m-a ajutat în a fi mai pretențioasă și față de lucrările elaborate din perspectivă denotativă! O spun cu toată, dat toată sinceritatea/ onestitatea! Deci, Mulțumesc în general Agonia!!

Dragă Doamnă Ottilia Ardeleanu,

știți că vă iubesc, ce s-o mai lungesc? Măcar unele interacțiuni / întâlniri nu sunt deloc întâmplătoare! Nicio întâmplare nu se poate solda cu „chestii” așa de frumoase, iar Prietenia întru ale Cuvântului intrat în Suflet este una dintre Frumusețile redutabile și, vorba bătrânului Dostoievski,... vorba.. parafrazată...: cu Frumusețea nu-i de glumit, nu știi când salvează lumea!!

Vă îmbrățișez cu-hiat-și-accent-grav-cu-tot, adică.... cu maximă complexitate afectiv-culturală, DL alias Sonia (țicnita... în sens bun, desigur!)

 =  Erată
Daniela Luminita Teleoaca
[10.Jul.19 19:10]
Erată: chiondOrâș / șTiințific

+ Semn
George Pașa
[20.Jul.19 10:13]
Felicitări, doamnă Teleoacă, și pentru această carte de poezie!

Recunosc vocile poetice din volumul de versuri anterior, uneori contrazicându-se, dar important este faptul că toate se supun, până la urmă, aceleiași instanțe auctoriale, supuse, la rândul său, suflului divin. Versurile de față, ca și acelea din volumul anterior, recenzat de mine (sper să fie publicat, cândva, acel articol), provoacă emoție, te lasă pe gânduri, te invită la visare, chiar dacă, estetic vorbind, par a sări uneori calul (iar calul acela zboară ca vântul și ca gândul!).

Mi-au plăcut și fragmentele din prefața Ottiliei Ardeleanu, așa că o felicit și pe domnia sa.

Las și eu un semn luminos, fiindcă poezia Danielei chiar merită atenția cititorilor, în ciuda tendinței - nefirești, aș zice - de a fi marginalizată.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !