| = Ora doisprezece! | serban georgescu [12.Feb.19 11:34] |
| Ora doisprezece! Bravo! Trăiască ora doisprezece! Viitor de aur literatura română are! | |
| = * | Iulia Elize [12.Feb.19 16:29] |
| epoca modernismului, de-o vreme bună. poate prin anii 2200 să se mai spună că am fi fost vechi, mon cher (lecteur) . probabil sunt inutile multe din eforturile noastre, asta da. retrograd. și ubicuu, dacă continui să privesc. literatura română merge mai departe, însă se sprijină puțin. se decantează valorile târziu. aceasta ca trăsătură generală. mulțumesc de trecere. redacției, un gând cu plecăciuni. și cu închinări (și) prin versurile mele, dacă au pătruns. Iulia E. | |
| = în completare... | Iulia Elize [12.Feb.19 16:33] |
| oare s-a înțles? (suntem moderni de o vreme, domnule Georgescu, timpul nu stă pe loc.) și noi, scriitorii, ne adaptăm vremurilor. desigur, facem aceasta. oglinzi ale timpului. | |
| = De corectat | George Pașa [12.Feb.19 17:16] |
| Iulia Elize, de fapt, domnul Georgescu se referea la o greșeală de exprimare. N-am vut să intervin, să nu se creadă că sunt cumva ranchiunos. Credeam că veți corecta, dumneavoastră sau măcar editorii. Și în celebra replică din „O scrisoare pierdută”, acordul tot la feminin se face, adică „douăsprezece”. Dincolo de aceasta, vă apreciez pentru faptul că scrieți, de cele mai multe ori, cu destulă sensibilitate artistică. | |
| = (în)făptuiri. | Iulia Elize [12.Feb.19 18:25] |
| Domnule Pașa, înțelesesem, de aceea am și explicat de două ori, aceeași idee. Trăim timpuri prezente. Dar să modific. ”Era frig înainte de doisprezece” să pun oare, ”Era frig înainte de douăsprezece” nu vi se pare o evidentă prețiozitate, având în vedere vremurile prezentului? ”Era frig înainte de doisprezece? Și ”era frig înainte de ora douăsprezece”? Trăiască prețiozitățile și coatele scriitoricești, atunci când se vrea dezbinare! O să evidențiez cursivitatea, o să reformulez, cursivă, aceeași idee, în contextul menținerii unei continuități necesare, în text. | |
| = O simplă remarcă. | Ursu Marian Florentin [15.Feb.19 12:18] |
| O simplă remarcă aș face , poate neavizată, cred că ar putea fi o expresie, un artificiu de creație, la fel de bine s-ar putea folosi ” doișpe” ,depinde de accentul grav, hilar sau grotesc al poemului, cred că se poate da o oarecare nuanță sau crea o anumită stare de spirit cititorului și ține doar de voința artistică și abilitatea poetului care are libertatea de alege și a sfida puțin regulile gramaticale, dex-ul. Scuze dacă am fost inoportun. | |
| = răspunsuri | Iulia Elize [16.Feb.19 09:35] |
| Vă rog să vă opriți. Modificarea era operată deja, ați fost inoportun și cam inelegant. Ce nu era bine acum în poem, era oare grav, hilar sau grotesc? În vorbirea curentă, cred că toți știm că spunem ora doisprezece. ”Ne întâlnim la ora doisprezece”, oricum, corectura fiind operată înainte de intervenția dvs., intervenind, după dex., și păstrând originalitatea textuală, nu văd de ce insinuați că poemul ar fi avut nevoie de altă remarcă de subsol. Și de ce ați fost insinuant. Am râs eu de cineva pe acest site, am tratat ironic pe cineva, dumneavoastră, fiți sincer, spuneți ”merg în oraș la ora douăsprezece”, și ce vină să port eu pentru o exprimare uzitată? Sper să nu mă mai îndemnați înspre alte remarci, în ringul dvs. ”special” și ”cu destinație”. Aștept, dacă reveniți, un ton decent. | |
| = cu precizare. | Iulia Elize [16.Feb.19 09:55] |
| Oricum, dacă 90 % din populația româniei spune, mai degrabă, ”ne întâlnim în oraș la ora doisprezece”, decât ”ne întâlnim în oraș la ora douăsprezece”, pot cu siguranță folosi, ca licență poetică, în orice text, varianta uzitată. FĂRĂ A FI DEFEL O GREȘEALĂ. Regionalismele, sau arhaismele, nu tot după varianta ”vorbită”, se utilizează în text? | |
| = Scuze. Nu m-ați înțeles. | Ursu Marian Florentin [16.Feb.19 11:24] |
| Doamnă, m-ați înțeles exact pe dos, cu tot respectul, am vrut să spun că un artist își poate permite orice derivat, regionalism, arhaism sau jargon, poate inventa un cuvânt chiar, poate utiliza frecvent un pleonasm, poate încălca unele reguli în mod voit pentru a nuanța o stare, pentru a da o cromatică anume, poate da o tușă specifică unui poem de orice natură, nu m-am gândit nici o secundă că poemul în speță ar fi hilar sau grotesc, dimpotrivă eu l-am trăit, de aceea l-am și citit. Nu sunt un specialist, sunt un novice comparativ cu dv., m-ați înțeles taman greșit. Îmi pare rău, vă citesc întotdeauna cu mare plăcere. Nu-mi permit nici o insinuare față de nimeni, cu atât mai puțin față de cei pe care îi admir. | |
| = Iulia | Eugenia Reiter [16.Feb.19 15:16] |
| părerea mea: eu nu aș fi modificat. de când mă știu pe aici, s-a discutat despre chestia asta (doisprezece, doișpe, douăsprezece) de sute de ori. plus... ai înțeles greșit comentariul postat de Ursu Marian Florentin. cum spuneam, eu nu aș fi schimbat nimic în text :) | |
| = răspusuri | Iulia Elize [16.Feb.19 17:14] |
| Da, Eugenia, mie mi-erau pe plac ambele variante, o să le păstrez pe amândouă. După cum am și explicat, în penultima mea intervenție, nici eu nu cred că am greșit. Ursu Marian Florentin, mulțumesc mult pentru explicare, acum sunt pe deplin lămurită. Mai aștept și alte însemnări! Tuturor, cititorilor, oameni buni, apreciez atenția oferită acestui text! :) | |