| + coase cerul de marginile pământului- | Ottilia Ardeleanu [26.Jan.19 21:18] |
| durerea despărțirii definitive de părinți este laitmotiv în textele tale, Teo. emoționantă ofrandă poezia ta pentru cei dragi. în fond, o amprentă care te caracterizează. în textul de față, parcă și mai mult accentuezi trecerea, regăsirea, dragostea părintească infinită. nu pot trece peste astfel de simțire decât lăsând un mic semn de apreciere. | |
| = N-am cuvinte | Ioan-Mircea Popovici [27.Jan.19 12:57] |
| "aș fi vrut să știe și mama că am mai crescut și că-i seamăn mult că o duc bine și că mi-am cumpărat un cal ar fi bine să vadă cum îl mângâi și mă joc lângă lăstarul ieșit din scorbura nucului sub care bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată de la târgul din Dobrești și cum o aștept seara la capătul uliței și privesc spre sat până când văd cerul aplecându-se să sărute pământul de noapte bună... sunt singur acum" | |
| = mulțumiri din suflet... | Teodor Dume [27.Jan.19 16:53] |
| Ottilia Ardeleanu, durerile sunt și rămân doar pentru cei vii.e foarte puțin probabil ca cineva să nu simtă momentul plecării definitive de aici, din locul în care suntem ca niște experimente. mă bucur că ți/a plăcut iar mesajul a ajuns acolo unde trebuie. Ioan Mircea Popovici, da, suntem fără cuvinte în fața neputinței de a mai fi ceea ce am fost. plecările dor... mii de mulțumiri Lau Tatar, desigur că nu sesizăm durerea decât în momentul în care unii pleacă și rămânem singuri. singuri de tot... mulțumesc frumos | |
| = O sensibilitate dezarmantă. | Ursu Marian Florentin [27.Jan.19 19:30] |
| O sensibilitate care te lasă fără apărare. Dezarmantă. | |
| = mulțumesc, Ursu Marian Florentin... | Teodor Dume [28.Jan.19 18:11] |
| pentru trecere și semn. mă bucur sincer că mesajul textului a fost înțeles cu sinceritate, | |