| + îmi place | Ottilia Ardeleanu [08.Jan.19 20:26] |
| cum plimbi albul ăsta de la patul de spital, la mândrețea de cal și până la năluca unui prieten! bine organizat ca formă și fond, ideatică suplă cu metaforizare subtilă. plăcută lectura și vreau să remarc! | |
| = Vin alb | Constantin Rupa [09.Jan.19 07:43] |
| Mulțumesc pentru amabila vizită. Am pregătit homar și alerg să iau un vin alb. | |
| = . | Anca Zubascu [09.Jan.19 16:45] |
| Spitalul, acest univers în sine! E frumoasă emoţia asta care se ascunde în spatele fiecărui gest şi lucru aparent banal. E viaţă multă acolo, de parcă încearcă să se înghesuie toată în cei 2-3 ani care încep acolo, în salonul numărul 23. Frumos de tot. | |
| = Despre frumos, cu durere | Constantin Rupa [09.Jan.19 19:35] |
| Antiestetismul lui Jean-Sol Parte ne spune că frumosul nu există. Că el nu nu ar fi decât o lipsă a urâtului. In opinia mea, frumosul nu este o exterioritate, ci el ține de un peisaj interior, de acel om interior pe care îl admira Sf. Augustin. Tema spitalului, așa cum spui, ni-l poate revela. | |
| = unio mystica | Radu Cernatescu [11.Jan.19 19:01] |
| Aici, calul alb pare simbolul psihopomp al unei transcenderi, întregul poem descriind în termeni postmoderni o clasică unio mystica. Nu întâmplător, în primele versuri avem referirea la Biserică, ca o reamintire că Primii Părinți au făcut (pe linie plotiniană) din unirea dintre suflet și trup marele mister al doctrinei creștine, datoria, cum o interpretează Sf. Anselm, fiecăruia față de un deus redemptor et salvator. | |
| = je ne peux pas vous répondre, cher maître, que par une révérence | Constantin Rupa [11.Jan.19 19:26] |
| Vă mulțumesc de 2x. O dată pentru postfața la ultima carte. Și încă o dată pentru vizita neașteptată. | |