| + Notiță de lectură | George Pașa [18.Apr.20 11:34] |
| În câteva versuri se reușește aici surprinderea a ceva ce ține de esența umană. „Nimeni nu poate să te vadă deschis”, poate nici tu însuți. Iar acea antonimie lexicală nu este întâmplătoare. Trăim, se pare, între închiderea în noi/ în lume/ pentru lume și deschiderea către alții/ către noi/ către lume. Și din aceste contradicții existențiale ce ne poate scoate? Versul final ar putea fi un răspuns. | |