| + Da | Gabriel Nicolae Mihăilă [15.Sep.18 17:20] |
| Un text care poate pătrunde prin piatră, prin uitare și prin nepăsare. Dincolo de ceruri senine, dorințe de a întoarce anumite mângaieri și murmurul zilnic, acest text se detașează. Cuvintele se asează langă oamenii pe care îi iubim ca niște câini credincioși. Mai puternici ca noi. Se vor ruga la nesfârșit cu ochii umezi. Minunat! Mai trec! | |
| = erata* | Gabriel Nicolae Mihăilă [15.Sep.18 17:23] |
| așază* | |
| = * | Zavalic Antonia-Luiza [18.Sep.18 03:51] |
| Eugenia, îți mulțumesc din casa inimii mele pentru recomandare. Când am văzut, brusc s-a făcut lumină în ceea ce credeam că a rămas părăsit. Uneori cuvintele ne însoțesc exact cum scria Gabriel, ca niște câini credincioși, stau cu noi nu doar ziua, dar mai ales noaptea, să lumineze. Gabriel, îți mulțumesc fiindcă mi-ai trecut pragul, atât de generos. Ușa casei mele mereu va fi deschisă. Te mai aștept cu drag. | |