| + timp | Carmen Sorescu [11.Apr.18 07:33] |
| O proză scurta scrisă ireproșabil, un fragment de viață. Un fragment de viață cu bune și rele cum are fiecare om, numai că atunci când punem pe hârtie povestea, ea devine centrul universului. Ningea! Cu niște fulgi mari ca niște promisiuni dumnezeiești!-un strop de metaforă într-o lume plină de defecte ale unor personaje care se agață de scriitoare din dorința avidă de a fi puse pe hârtie cu orice risc. În final întrebarea esențială: ce sunt eu? la scara acestor întâmplări....întrebare care va rămâne fără răspuns oricâte povești am trăi sau am inventa pe hârtie...aici rămâne timpul acordat scrisului ca o retrăire, ca o vindecare...Stea. | |
| = Vă mulțumesc! | sophia elisa coreli [11.Apr.18 09:16] |
| Unele gânduri sunt spuse întâia oară, dintr-o răsuflare, ca o datorie față de tine însuți, nici măcar n-ai puterea să le recitești datorită faptului că ele cândva au sfârtecat, au separat și au schimbat omul care-ți propuseseși să fii! Niște întâmplări obișnuite dintr-o viața la fel de obișnuită ca alte milioane de vieți! Doar că nouă, privind retrospectiv, ni se pare unic! Vă mulțumesc pentru atenție și semn! | |
| = * | Zaharia Ramona [31.May.18 13:51] |
| Este impresionantă dinamica textului, modul în care detaliile sunt inserate în acțiune. O bucată de viață smulsă dintr-un întreg. Ireal este doar finalul - iertarea ... | |