| + titanic poem | Alina Manole [17.Sep.05 12:30] |
| Spre final te pierzi cum se pierde marea în orizont sau Titanicul în adâncul oceanului sau, mai știi, poate aceasta e și ideea. Chiar din titlu remarc o metaforă puternică, aproape apocaliptică, apoi, din "apele negre" ale începutului se ivesc "poveștile", capete de fotografii în sepia parcă ar pluti spre undeva în care timpul mai este "la alegere", undeva în care spațiul se îngustează sau se întoarce pe dos, muzica de fond fiind acel "imn episcopal" al unei toamne eterne. Tot acest decor pare "de epocă", din epoca poeziei bune pe poezie.ro. | |
| = Alina, de fapt... | silvia caloianu [17.Sep.05 23:19] |
| Da, Alma, se presupune ca pe Titanic, pana cand s-a rasturnat definitiv, orchestra a cantat imnul episcopal "toamna". cam...exagerata imaginatie am dezvoltat pe aici, pentru ca, de fapt, nu ma aflu decat intr-o barcuta, sau pe o pluta disperata :), in drumul meu spre "rochia" "de creta"...(unde, oricum, voi ajunge si, peste miliarde de ani, cineva ma va strange intr-un pumn tremurator, scriind cu mine, pe tabla, prima sa litera...) | |
| + "nu mai aveam așa de mult" | Virgil Titarenco [18.Sep.05 00:01] |
| da, o poezie extraordinară chiar dacă cu foarte puține scăpări pe ici pe colo. mai ales îmi exprim nemulțumirea față de acel "sau fără/ la alegere". mi se pare un tîlc anecdotic total nepotrivit muzicii extrem de frumoase a poeziei. în rest însă m-ai vrăjit. eu, în general sînt foarte exigent cu tine, știi tu ai volume, experiență, de aceea nu te "iert" dar aici ai atins în unele locuri sublimul și nu mă voi abține să recunosc. "eu aveam o rochie verde cu trenă eram tanară si suplă și fără amintiri" ... simplitatea acestui vers este tulburătoare. tocmai de aceea eu continui să cred că frumusețea poetică nu stă în artificii ci în acea sclipire de geniu a textului simplu așezat în contextul care îl transfigurează. "marinarii se făceau valuri sloiuri de gheață în fracuri negre eu mă resemnam nu poate fi și al meu sufletul acela " ... iată o imagine aproape vrednică de cinematografie. ca offtopic există în istoria mai mult sau mai puțin orală a ultimelor clipe ale Titanicului trei variante de melodii care s-ar fi cîntat, "Mai aproape Doamne către Tine", "Toamna" și "Cîntecul toamnei". Nu trebuie însă să se uite că pe vas au existat două orcheste cu stiluri diferite. Nici un membru al acestor două orchestre nu a supraviețuit naufragiului. Au rămas doar frînturile melodiilor lor care bîntuiesc și acum Atlanticul. | |
| = Virgil, | silvia caloianu [18.Sep.05 09:19] |
| mie nu mi se pare textul acesta mai..."extraordinar", de ex., decat "aici nu e aici", de pe cand a inceput sa fiu obsedata de respectivul subiect, evitandu-l, pe cat a fost posibil, cu recalcitranta. macar si din cauza unor "scapari" (vorba ta de mai sus), ce raman, deseori, din cauza ca imi face rau recitirea textului sau dintr-un sentiment de mare lehamete. in acest text nu mi se pare reusit spus ca povestile fac parte din "amintiri". nu imi suna defel bine s azic "de fapt imi aminteam povestile". nu corespunde "mofturilor" mele niic expresia "eu mă resemnam nu poate fi și al meu sufletul acela". nu imi place cum suna "resemNAM NU". in acelasi timp o pauza de vers mi-ar fi afectat sensul scontat. "ieftinitura" - de altfel, la care am mai recurs, recunosc :( - "sau fără / la alegere" plateste tribut "dantelelor" "din scoici", pe care le-am adaugat dupa ce am publicat - astfel, am mai inzorzonat si eu, un pic, atmosfera vestimentara! :) si, nu doar pentru ca era prea sumbra, m-a vizitat un gand despre perfectiunea ce vine in timp, despre cate miliarde de ani ar mai trebui sa treaca, astfel, incat o stnca de creta sa reuseasca sa macine in sine, definitiv, carcasele calcaroase/suportul carnii... altceva: nu ai cumva macar una dinte melodiile aduse in discutie? daca da, ti-as fi recunoascatoare, cand ai timp... Da, inca ceva: iti multumesc de o impresie pe care nu ai tacut-o. | |
| = Virgil, cititorilor mei | silvia caloianu [18.Sep.05 10:03] |
| prezint scuze: in mare graba am "tastat" aiurea si parerea de mai sus... astfel, in loc de "a inceput", a se citi "aM inceput" ("sa fiu obsedata"). inca o inexactitate: obsesia mea in cauza a inceput cu textul "realitatea era nuda si", dar nu cu "aici nu e aici", dupa cum spun mai sus. poate pare ridicol, dar...tin la istoricul textelor mele si nu mi se par asemenea lucruri "offtopic"-uri, dupa cum mi-au fost calificate mai multe si ascunse. | |
| = Silvia | Geta Adam [22.Sep.05 17:09] |
| Pana acum, e poemul tau care "m-atinge". Desigur au fost altele inainte, intr-o zi il voi inlocui si pe acesta, cine stie? Titlul e bun, apoi poemul curge frumos, fara goluri, fara lucruri de care sa te impiedici, fara scari spre in sus sau jos. Curge pur si simplu. Si place. | |
| = visez să mă încolăcească brațu-i | Tudor Negoescu [22.Sep.05 17:32] |
| Așteptam un vers tare după "și fără amintiri". Mi-a plăcut finalul abrupt, dar aș scoate acel naiv "la alegere" dinaintea ultimului vers. | |
| = Geta, Tudor | silvia caloianu [22.Sep.05 21:30] |
| M-am bucurat sa va aud impresiile, Geta, Tudor, sunteti oaspeti rari prin subsolul textelor mele. in privinta sintagmei "la alegere": cred ca trebuie sa scot si "dantelele" din scoici, voi mai vedea, daca ajung la acest text, selectand pentru vreun volum... | |
| = parere | Yness [02.Oct.05 19:06] |
| Este frumoasa imaginea in care adapostesti Luna in palmele larg desfacute ca sa-ti povesteasca ea basme cu printi si printese. Interesanta strofa cu pauzele de constiinta ale vaporului si tind sa cred ca ai vrut, probabil, sa zici "de peste 90" si nu "40" (asta in cazul in care 40 nu reprezinta varsta cuiva) mai ales ca in aceeasi strofa vorbesti si despre imn ... Pe scurt, imi place acest poem. | |
| = Yness | silvia caloianu [22.Sep.05 22:31] |
| multumesc, Yness, am incercat si sa zambesc... | |