| = Versiune alternativă | Ecaterina Bargan [13.Oct.17 19:59] |
| ”când mă simt rău îmi caut rănile și le intreb dacă se simt bine în pielea mea dacă doresc să le fac un ceai sau chiar de ce nu? să rămână peste noapte la mine (în suflet) le invit să-mi penetreze țesuturile vasculare pentru ca cicatricile să rămână definive ca stelele în bolta adânca a cerului, ca ochii tăi albaștri necruțători dacă m-aș ridica, ar cădea de pe mine o ploaie ruginie poate ar fi mai simplu să nu strig” E o idee la baza poeziei tale, o idee căreia i-ar fi prins mai bine mai multă ironie. Inspirație multă! | |