| = Vizită | Dorel Neacsu [24.Mar.17 22:22] |
Tu, Ioan (și tu, Ioană) Las semn de carte, aruncat Spre poarta ce-mi tot cere vamă, Un loc de dat cu capul Mai pătrat. De sub pleșuvul meu dovleac Plin de semințe aiurii Închin în timp ce râd și tac Desperecheate poezii Cui? Vreunei bile din abac Și găurii din sulă (Și ea, asemenea, un ac) Îmi fac năvoade și le-arunc În dimineți cu val egal Număr suinii ce se strâng Pe ăsta platou continental. O bilă Pentru fiecare Silă. Mă strâng pereții puși pe gură Și muzica pe ton răstit Aici e lesne-un pas greșit Când calci vreun dezacord Sau pe vreo ură Îi apa rea și rimele-s pe sponci Iar între atâtea eu-ri cu aldine Fac loc la orci, fac loc la porci Ca să nu fie rău, Să fie bine Las loc acestor regi ai nimănui Pe care lumea n-a putut Să-i mai încapă Domnițelor balene fără pui Să se îmbete cu vers alb Și apă Așa se face că-mi strânsei Maculatura Și hotărîi s-o duc în port La reciclat O să găsesc eu barja poeziei-tura-vura Ce n-o încape-aci Caietul de curat. Și voiajor al notei Re, din vers Eu, rătăcit pe-acest tărâm advers Iau relevment la prova și travers La un Ioan, la vreo Ioană Să mă ajute la înot, La mers. | |