Comentariile membrilor:

+ コメントと星 - comentariu și steluț
Valeriu D.G. Barbu
[11.Mar.17 17:57]
am prins gustul acestor genuri literare, originare din îndepărtatul orient, taman datorită postărilor tale Cristina, împreună cu poeții care îndrăgesc poezia scrisă astfel și te susțin... poezia esențializată numită haiku capătă cititori din ce în ce mai mulți în Europa și, desigur, și autori care îndrăznesc să exprime și așa... iată cum primăvara rămâne în inimile noastre și după ce i se petrece vremea-i, calendaristic vorbind... ”montajul” expus aici (bilingv doar în folosul unui număr restrâns, care știu limba, și precis ai pus astfel doar pentru rigoare și respect față de autorul japonez)este expresiv, rafinat și, așa cum ne-ai obișnuit, de cea mai înaltă ținută lirică... pentru strădanie și pentru autorul japonez, se cade să lăsăm un semn pentru vizibilitate

 =  mulțumim tare frumos Valeriu
Cristina Rusu
[11.Mar.17 18:55]
Shiki este un poet fabulos. Poemele sale sînt deosebite și pline de înțelesuri. Noi ne-am străduit să lucrăm cît mai îngrijit. Mă bucură mult semnul tău. Te-aș fi invitat dar tu nu scrii lirică niponă.


prietene, îți mulțumim și că ești mereu aproape de acest gen de poezie.

cu prietenie, bia

 =  convins de frumusețea cuvântului
Teodor Dume
[12.Mar.17 16:05]
M-am apropiat de frumusețea stărilor esențializate în cuvinte puține datorită farmecului pe care-l dau cuvintele asociate cu imagini care ne spun totul despre ochiul privitorului convins că a văzut absolutul din tot ceea ce este viu.
Ceea ce face Cristina Rusu nu este doar un gest pentru cei mulți ci și o apreciere și recunoaștere a cuvântului împlinit de către colegii săi scriitori.
Gestul de aici este mult mai mult decât o muncă împletită și rostuită cu suflet.
Urmăresc acest gen de scriitură și nu pot decât să-i mulțumesc Cristinei pentru efortul depus dar și pentru eleganța și rafinamentul de care dă dovadă promovând în mod direct scriitura colegilor săi.
Pentru mine este o surpriză plăcută să-mi văd unul dintre textele apărute în noua mea carte Colecționarul de răni, în martie 2017, și pus lângă Masaoka Shiki. Aș fi vrut să înstelez dar s-ar fi născut o interpretare care nu ar ajuta pe nimeni.Mă bucur totuși că am citit atent.
O asociere care nu poate să existe una fără alta. Pentru efortul, strădania autoarei dar și a celolalți colegi care agrează, în felul lor, genul acesta de evidențiere a ceea ce am fost, suntem sau vom fi dau o stea de suflet venită din suflet și care nu poate fi contestată.

felicitări bia!

cu sinceritate,
t. dume,

 =  Teodor, bunul nostru prieten de departe
Cristina Rusu
[12.Mar.17 16:34]
Recunosc că am avut o surpriză să văd că te-ai apucat serios de treabă și chiar ai scris micropoeme în noua ta carte. Eu te felicit sincer! Văd că vrei să abordezi și genul nipon în proiectele tale. Am vrut să te bucur invitîndu-te alături de noi la acest proiect cu poeme în oglindă lîngă maestrul Shiki. Cine știe, poate că anul viitor vei scoate o carte de haiku. Ar fi extraordinar!
Uite așa s-a întîmplat, ca să ai poeme gata chiar la proiectul cu Shiki. Poate că nimic nu este întîmplător.
Aici chiar și fotografiile sînt ceva mai sobre. Natura, liniștea, meditația, pacea interioară, se armonizează în elementele naturii, așa cum și maestrului îi plăcea foarte mult. Natura este importantă în scriitura sa. Îți mulțumesc că ai venit alături de noi și sper că te voi găsi aici pe agonia, cu poeme haiku. Voi intra în pagina ta și voi comenta. Poate ai văzut că și Ottilia scrie haiku. Mă bucur că și ea s-a apropiat de acest gen. ( te-aș fi invitat cu bucurie Ottilia, dar pe emailul vechi nu primesc răspuns, eu ți-am mai scris).

Teodor mulțumim încă o dată că ai fost cu noi. Cu prietenie, biaRecunosc că am avut o surpriză să văd că te-ai apucat serios de treabă și chiar ai scris micropoeme în noua ta carte. Eu te felicit sincer! Văd că vrei să abordezi și genul nipon în proiectele tale. Am vrut să te bucur invitîndu-te alături de noi la acest proiect cu poeme în oglindă lîngă maestrul Shiki. Cine știe, poate că anul viitor vei scoate o carte de haiku. Ar fi extraordinar!
Uite așa s-a întîmplat, ca să ai poeme gata chiar la proiectul cu Shiki. Poate că nimic nu este întîmplător.
Aici chiar și fotografiile sînt ceva mai sobre. Natura, liniștea, meditația, pacea interioară, se armonizează în elementele naturii, așa cum și maestrului îi plăcea foarte mult. Natura este importantă în scriitura sa. Îți mulțumesc că ai venit alături de noi și sper că te voi găsi aici pe agonia, cu poeme haiku. Voi intra în pagina ta și voi comenta. Poate ai văzut că și Ottilia scrie haiku. Mă bucur că și ea s-a apropiat de acest gen. ( te-aș fi invitat cu bucurie Ottilia, dar pe emailul vechi nu primesc răspuns, eu ți-am mai scris).

Teodor mulțumim încă o dată că ai fost cu noi. Cu prietenie, bia

 =  Mulțumire de două ori
Cristina Rusu
[12.Mar.17 16:40]
Ei, uite Teodor că a intrat comentariul în căsuță de două ori, ca să îți mulțumesc de două ori. Nu știu pe ce am apăsat.

De două ori cu prietenie, bia :))

 =  multumim pentru acest bujor alb
livia ciupav
[12.Mar.17 17:45]
Provocările Cristinei nu se aseamănă niciodată, și acest proiect, cu poeme în oglindă alături de poemele lui Masaoka Shiki, fiind unul inedit.
Am scris fără să știm ce poem ne va alătura în final Cristina, dar a făcut ea astfel încât totul să se potrivească foarte bine. Montajul e armonios, în ciuda faptului că autorii sunt diferiți. Pozele joacă și ele rol de liant. Sunt bine alese.Îmi place și cum e așezat poemul, pe o singură linie.

Cu prietenie, Livia

+ e
Ottilia Ardeleanu
[12.Mar.17 17:51]
primăvară în șirul acesta de poeme scurte, flashuri de imagine și simțire. e surprinzător să poți îmbina sufletul cu fotografia și cuvântul. este un alt fel de a înțelege Creația!

felicitări tuturor!

 =  a coborît lumina lunii printre prieteni
Cristina Rusu
[12.Mar.17 18:34]
Livia dragă,

îți mulțumesc că ai venit cu noi. am vrut să văd cu ce poeme veniți, cu ce fel de kigo, ca să știu cum pun în oglindă. a trebuit să fiu atentă cum distribui fotografiile ca să se potrivească. poemul cu bujorul este atît de frumos...
mie îmi place tare mult Shiki. este la sufletul meu. îmi pare rău că s-a stins atît de tînăr (35 de ani,) și nu am putut să ne bucurăm de o operă a lui mai vastă.


Ottilia prietena noastră de un mileniu,

tu ești tare drăguță și ai venit mereu cu semne de lumină. îți mulțumim pentru prietenia ta. mă bucur că scrii și tu haiku. ne citim.

vă mulțumesc frumos. cu prietenie, bia

 =  O linie și multe înțelesuri
Magdalena Dale
[12.Mar.17 20:32]
Poemul haiku scris pe o singură linie este specific scrierii japoneze. Poemul scris în acest fel mai poartă numele de monostih, dar l-am întâlnit și sub numele de monoku, probabil de la hokku, care așa cum se știe este poemul inițial de la care se construiește poemul renga și pe care Shiki l-a numit haiku. Această formă lasă libertate cititorului de a pune pauza de sens (cezura) acolo unde simte prin rezonanța pe care poemul respectiv o lasă în sensibilitatea sa. Fiind scris în acest fel nu trebuie confundat cu poemul într-un vers de care se deosebește fundamental.

Întregul lanț de poeme este structurat pe anotimpuri, creând un tot unitar armonios. Primăvara cu petale care cad ca să facă loc verii plină de animația gâzelor, trilul păsărilor dar și clipe de meditație lângă o candelă sau lângă un nufăr sprijinit de o piatră pe luciul apei. Apoi toamna este anunțată de ultimul gong care parcă anunță căderea frunzelor ruginii pe firul apei timpului care bate la poarta iernii înghețate. Este povestea anotimpurilor din viața noastră, a sufletului care se simte îngemănat cu natura.

Mulțumesc pentru toate clipele vise pe care le-am petrecut citind aceste poeme. Mi-au adus un strop de caldă lumină într-o zi friguroasă de primăvară. Și nu în ultimul rând mulțumesc Cristinei pentru inițiativă.

 =  meditație
Mihaela Roxana Boboc
[13.Mar.17 08:21]
A venit primăvara în sufletul creatorilor și al cititorilor, deopotrivă. O primăvară blândă, meditativă, o stare de meditație, pace și rugăciune.
Proiectele tale, Cristina - resurse de frumos!
Mulțumesc și felicitări!


 =  clopotele au bătut
Cristina Rusu
[13.Mar.17 10:51]
Așa cum spui tu Magda, poemele sînt „… povestea anotimpurilor din viața noastră, a sufletului care se simte îngemănat cu natura”, pentru că prin simțire dai drumul cuvîntului pornit din suflet și îmbinat cu fotografia, imaginea naturii (și Ottilia scrie în comul ei despre asta).
Poemul cel mai cunoscut al lui Shiki este cel pus în oglindă cu poemul Anișoarei. În 1892, după un pelerinaj, în drumul de întoarcere la Tokyo, poetul se oprește la Nara și încîntat de frumusețea locului dar și cunoscător al istoriei zonei, se exprimă: „am mușcat curmala clopotele au bătut Hōryū-ji”. Poate că s-a gîndit la gustul dulce al curmalei care era oferită șogunilor ca dar. Există un templu Zuirin-ji, numit și „templul Kaki”, adică al curmalei, unde sătenii din zonă, din satul Hachiya, aduceau curmale uscate în coșuri și le puneau într-o cameră din templu, special amenajată pentru aceasta. Familia imperială trecea și gusta din aceste curmale. Un poem, cuvinte așternute în mijlocul naturii, o clipă, o imagine, așa cum spunea el, o „shasei” – schiță, desen după natură. Shiki ne bucură sufletele cu poemele sale, noi încet, încet pe lîngă maestru încercăm să facem „shasei”.
Îți mulțumesc Magda că ai fost alături de noi. Mulțumesc și pentru cuvinte.


Mihaela,

Găsim momente să fim împreună. Ne întîlnim pe marginea acestor versuri, prieteni vechi și noi, să aducem un strop de frumos din sufletul nostru. Îți mulțumim de participare.

Vă mulțumesc tuturor. Îi mulțumim, nu în ultimul rînd, agoniei, că ne-a dat întotdeauna prilejul să ne adunăm în jurul poeziei. Cu prietenie, bia




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !