| = O povestire | nicolae tomescu [03.Feb.17 20:57] |
| ca un cântec trist. Doar din literatură și din amintirea unora unora, care sunt tot mai puțini, acele vremuri mai pot fi cunoscute. Cartea de istorie le consemnează sec ca pe statisticile de care este plină. Cu atât mai meritorie este această povestire care încearcă, și reușește, să transmită generațiilor mai noi zbuciumul și lupta pentru supraviețuire a celor ce au au viețuit, nu așa de departe în timp, pe aceste meleaguri. Deși cunoșteam multe din acele realități textul de mai sus m-a emoționat. Este meritul autorului | |
| = Inocență matură | Nicolae Diaconescu [05.Feb.17 20:58] |
| Tristețea și tensiunea poveștii provin din faptul că deși copilul este încă naiv și nedumerit în fața realității intuiește necazurile celor dragi și face orice depinde de el pentru a-și salva familia din situația imposibilă în care se afla satul românesc. Personajele negative din povești prind viață în ochii lui (paznicul, pădurarul) iar pădurea este bântuită de duhurile rele care îl împietresc de groază. Frumusețea rezidă din faptul că reușește să-și păstreze temeritatea și curajul specifice vârstei. Mulțumesc domnule Tomescu pentru apreciere. Vă mărturisesc, am scris povestirile Atât de departe de casă, Într-o sâmbătă noaptea, Ochi de jar și altele, plângând. | |