| = semn | Oancea Sorin [10.Dec.16 06:22] |
| despre acest oraș greu mai gãsim laude... oare urmeazã crize ciudate de melancloie printre strãzile prãfuite? | |
| = Viata asigurata cu nemurire | razvan rachieriu [10.Dec.16 11:12] |
| Ce bine ar fi să ne ''asigurăm viața'' cu nemurire, am crea un câmp al eternității în care nefiindul nu s-ar putea infiltra, iar în ''laboratoarele cosmice'' s-ar crea un om cu veșnicia în el. ''O tristețe căzută în golul'' din lăuntru durează până când este scoasă de spirit și izolată în veselie. | |
| = Mulțumiri! | Daniela Luminita Teleoaca [10.Dec.16 13:32] |
| Sorin Oancea, este orașul care agonizează, iar agonia este urmată de o geneză... sui-generis, care implică mutații inclusiv- / în primul rând în plan uman. Melancolia pare a fi exclusă, în condițiile în care orice sentiment este menit de acum a se prăbuși în gol(ul din stern), poate doar un ochi din... exterior să resimtă... nostalgia a ceea ce a fost cândva... Mulțumesc frumos pentru semn! Răzvan, Ce reverie frumoasă, dar când omul se împietrește pe dinăuntru, e nevoie de, cel puțin, o inteligență... afectivă... superioară pentru a restabili firescul! În orice caz, să încercăm să ne... oprim (din robotizare) până nu e prea târziu! Să riscăm desuetudinea vânând clarul de lună! Și vom fi.. fe-ri-ciți!! Mulțumiri! | |