| = Vremurile trec, dar naravurile raman | Viorel Darie [25.Nov.16 18:07] |
Un episod care-mi place foarte mult, atât prin puterea de a recreea o realitate de acum o jumătate de secol, mergând până la amănunte care aduc acea realitate atât de aproape, chiar la câțiva pași de noi. Oameni educați și needucați, puși la un loc în posturi neadecvate, nu pot decât să stârnească surâsuri, dacă nu chiar râsete sănătoase. Se vede, autorul Nicolae Tomescu a vrut să reinvie în memoria noastră anumite realități demult trăite, ca să le rememorăm, să analizăm ce a fost grețit atunci, ca să combatem unele stări de lucru de azi. Sunt câteva scene antologice. Una este cea a organizării discuțiilor de partid în tandem între tovarășii Turcu și Niculiț. Iar cealaltă, este scena cinstirii ca-ntre gospodari cu țuica adusă de fericita Ana Schuler, săsoaica pe punct de a emigra. Cu stimă Viorel Darie | |
| = Re : Vremurile trec, dar... | nicolae tomescu [26.Nov.16 10:46] |
| Da, episodul vrea să arate niște realități care azi ar putea stârni surâsuri, dacă nu chiar râsete sănătoase. Pentru cei de atunci, implicați, reacția era privitul stemei, a tabloului de pe perete și a negrului de sub unghii ( se mai făceau și bancuri care circulau sub protecția anonimatului) Cred că este bine ca unii să ne aducem aminte iar alții, cei mai mulți, să afle | |