| = Gestul | nicolae tomescu [12.Oct.16 16:05] |
| cu plasa în mâna întinsă ne-a dus cu totul spre o altă pistă ce ne purta cu gândul la fapte incriminate de codul penal. Hazul se declanșează, însă, după ultima liniuță de dialog. Atunci ni se descoperă adevărata față a lucrurilor Un text scurt care se încadrează, cred eu, perfect, în canoanele acestui gen literar felicitări | |
| + O proza scurta epigramatica | Dan Norea [13.Oct.16 14:35] |
Rar mi s-a întâmplat să citesc o proză scurtă atât de asemănătoare cu o epigramă. Iată: - este mult mai scurtă decât altele, tot așa cum o epigramă este mult mai scurtă decât alte poezii; - este satirică, în special prin aceea că secretarul, bănuitor datorită unor precedente, suspectează o încercare de corupție; - are umor exact ca o epigramă, care te face să zâmbești abia după ce s-a terminat; - construcția pregătește impecabil pista falsă; - poanta - total imprevizibilă - se găsește în ultimul paragraf. Pentru toate astea, consider că textul merită o steluță. | |
| = Răspunsuri | Rodean Stefan-Cornel [20.Oct.16 08:21] |
| Domnule Tomescu, Mă bucur că ați înțeles perfect modul în care am construit textul de mai sus. Dane, În ceea ce privește asemănarea povestioarei mele cu epigrama, eu am o "teorie", pe care nu o dezvolt acum, potrivit căreia întreaga noastră viață (intimă, economică-socială, politică, tot ceea ce ne înconjoară și cu care intrăm în contact, inclusiv - și mai ales - limba pe care o vorbim) este, printre altele, o înșiruire de poante epigramatice. Problema este că nu oricine le poate sesiza și relata (scrie) pentru ceilalți... Dacă în cazul de mai sus tu spui că eu am reușit, aprecierea ta mă onorează! Mulțumesc amândurora pentru lectură și pentru cuvintele frumoase! Cornel | |