Comentariile membrilor:

+ un poem
Ottilia Ardeleanu
[08.Mar.16 10:24]
adânc dacă mă gândesc la relația pe care tocmai ai întocmit-o între orfan și Dumnezeu. are mult lumesc, dar cu atât mai mult dumnezeiesc textul acesta, de o tristețe cât noaptea îndrăgostită de întunericul alteia!

un poem plin!

 =  Dansul!
enea gela
[08.Mar.16 19:08]
Sigur că mie, cel puțin, mi s-a revelat cel mai mare orfan, dumnezeu...odată cu dansul, ideea de pereche mi s-a părut o soluție...Mulțumesc pentru stea, mulțumesc și pentru că, în ciuda ambiguității, ai poposit, prin lectură, în universul acesta liric!

+ daca il iubesti danseaza
Victor Țarină
[10.Dec.18 14:27]
Multa tandrete pentru dumnezeul orfan gasesc aici.desi nu are mama e bine ca n-a ramas singur,in infinitatea de lumi si creaturi si-a gasit pe cinava care doreste sa-l iubeasca, sa-i fie pereche.poem de remarcat. Mai citesc!

 =  Da, a găsit pe cineva!
enea gela
[09.Mar.16 15:16]
Tandrețe, ca semn al unei umanități care pare că nu mai are timp și crez!Mulțumesc Victor Țarină, desigur că lectura textelor este un semn de comunicare indirectă!

 =  corespondentul
Ioan Postolache-Doljești
[09.Mar.16 17:00]
lui dumnezeu pe pământ
ești tu femeie.
l-am creat și acceptat
că nu aveam un răspuns la întrebările
de ce
pentru ce
și mai ales
cum de suntem pe lume.
da
e un paravan al neputințelor noastre
dar cât vor exista femei
viu este și niciodată orfan...

un poem cum puține-am citit
cu toate șchiopătările lui...
felicitări. Ioan

 =  ”Ioan se sfâșie-n pustie”...
enea gela
[09.Mar.16 17:06]
...pentru cât de frumos ai dat replica la ideea relației femeie-dumnezeu, și eu te felicit! Mă bucur că ți-am atras atenția(știu că s-a mai întâmplat).

 =  Un amestec
petre ioan cretu
[12.Mar.16 10:52]
de versuri foarte bune, cu versuri forțate să sune altfel, chiar terebiliste. Toate adunate în poem, mie îmi dă senzația de artificial și frică îmi e ca versurile alea foarte bune să nu fie pur și simplu întâmplare.
De ex:

- "în scoarța de lup a fiecărui sunet", în loc de "scoarța", puteai folosi banalul cuvânt blana;
- "dumnezeu - înhămat la propriul car alegoric -
trage frâiele razelor pân-ajunge luna
în dreptul gurii
și se lasă mușcată" = nu am înțeles rostul înhămării lui Dumnezeu la carul alegoric, chiar dacă era al lui. Pentru că:
"dumnezeu trage frâiele razelor pân-ajunge luna
în dreptul gurii
și se lasă mușcată"
sunt cele mai bune versuri, din foarte multele versuri scrise de dvs și pe care le-am citit.

 =  Semn...
enea gela
[12.Mar.16 12:57]
Domnule PIC, ce și cât am avut de spus, am spus în text! Vă mulțumesc pentru semnul de lectură.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !