| = Ferastraul lunii taia lacul | razvan rachieriu [17.Feb.16 10:10] |
| “Ferăstrăul lunii tăia lacul ca un lan limpede”, și așa cum luna împrăștie o lumină difuză, confuză și artificială, așa iluziile împrăștie în om simulacrele difuze și insidioase ale unei fericiri artificiale, prea des călcată în picioare pentru a-și reveni și a fi sănătoasă, căci traumele asupra ei nasc “deziluziile”. Poemul este scris “pe irisul” liricului, “fără niciun artificiu”, prin el galopează cuvintele urmărite de privirea poetică și analitică. | |
| = Artificial | Angi Cristea [17.Feb.16 22:42] |
| Poetul este un artifex al lumii exterioare pe care o percepe ca fiind una a dozelor.Cu fiecare doză simțurile devin exacerbat-naive,retorico-discursive. Multumesc,Răzvan!!! | |
| + "mere galbene mere rosii" | Nuta Craciun [19.Feb.16 01:27] |
| m-am impiedicat un pic de "alto" caruia m-am tot straduit sa-i aflu rostul... in final rostul poemului cred ca este la locul lui, chiar mai mult el curge printre albiile unor lumi "inegal de rotunde"(frumos)construind un univers particular prin imagini frumos conturate si create cu talent si naturalete: "căruțe cu mere veneau de la munte ca niște felinare galbene împărțind întuneric îmi oblojeam mâinile roșii la plită fără să știu că în palmele acestea zăpada sădise lumi de alabastru inegal de rotunde" luminez cu incredere un poem care de altfel are lumina lui proprie! | |
| = Partituri | Angi Cristea [19.Feb.16 08:05] |
| Multumesc mult,Nuta pentru lectură,comentariu si steluța.Cândva asteptam aceste căruțe cu mere.Astăzi lumea aceea apusă a vitalismului s-a decantat în mine si mă ajută sa descifrez partiturile vieții într-o notă alto.Deosebit de onorată! | |