| + Hmm, | marin badea [02.Dec.15 10:00] |
| Mă deranjează că micuța Dorothy și-a mărturisit lipsa de încredere în diagnostic, sindrom specific în tulburările grave de ordin psihic, într-o formă atât de anostă, pe o rețea de socializare. Desigur, intuiesc ridicolul situației, câtă vreme și preotul simte nevoia de a comunica în același mod. În era digitală, se practică această manieră de spovedanie, dar și iertarea de păcate. Tot în același fel. Eu așa simt: aici, textul se duce oarecum în anost, e un început nefericit de poem, câtă vreme, ulterior, curge năvalnic, tabloul clinic e complet, psihoza e una personală (ar fi fost interesant să devină, pe parcurs, colectivă, dar nu prea mai contează), autorul nu simte nevoia să șocheze, poemul e un șoc electric, așa curge, iar curgerea e absolut firească, exceptând începutul. Tablouri cum numai Risperidona poate desena. Felicitări. | |
| = Marin | Corina Gina Papouis [04.Dec.15 12:21] |
| Dorothy este o adepta a realului pe care il transpune unui univers paralel/ alternativ cu gratie si transparenta. Ea poate fi privita ca o 'drama queen', o victima a circumstantelor ori o Ioana d'Arc a cotidianului, depinde din ce unghi este contemplata. Are principiile ei si de aceea este expusa mereu conflictelor interioare de natura etica uneori spirituala. O voi invita sa revina pe scena poeziei unde personalitatea ei isi poate manifesta curajul de a iubi viata asa cum e cu loialitate, sarcasm si tandrete, exacerbandu-si propriile slabiciuni si imbratisand ridicolul situatiilor/ destinului ca pe un amant de departe. Multumesc in numele ei, al meu, al nostru pentru semnul lecturii. Sincerely, C | |
| = l'air du temps intr-adevar... | Toader Ionut Daniel [23.Dec.15 06:42] |
| Reveria- daca o pot numi asa: Dorothy e o martora, o vizionara a realului pe care il coase in alta forma, una mai poetica, mai sensibila, dar nu lipsita de imagini puternic electrizante, dezmortitoare si instigatoare: " analizele ți-au ieșit perfect, toate testele la suspiciune au ieșit negativ", " pacienții se vor îmbrăca în staniol", " iar sângele rămas de la transfuzii va fi folosit pentru a colora globurile,/nasul lui rudolf și buzele femeilor". As putea spune chiar ca il contrazic pe domnul Marin Badea afirmand ca inceputul poeziei e un fel de premonitie, un gest antepremergator fricii de moarte surprinse genial in final( apropo finalul e perfect: nu as schimba nimic si am mai intalnit astfel de poezii cu un final ambiguu- urasc, daca pot spune astfel, supraabstractizarea). Am sa va urmaresc. Va voi citi! | |
| = #Hello | Corina Gina Papouis [08.Jan.16 19:04] |
| din nou!:) Dorothy este momentan la o clasa de self-improvement si detox urmata de thai-chi. Iti multumesc in numele ei! Sincerely, C | |