| = dacă sunt porumbei | Ioan Postolache-Doljești [01.Dec.15 07:41] |
| și mere-n livadă nu plânge uterul te va expulza într-o naștere nouă. amintiri felii de trecut doar atât. că ea doarme când tu îi săruți umărul de la geam nu-i bai prin stația ta trec mereu autobuze din unu într-o zi una trează s-o repezi înspre tine. fantaziile nopții zvâcniri fantomatice de lilieci în zig zag. povești filme destine trecut virtual cenușă etc cotidianul banal. noapte șosele cadavre fasole uscată ... prostii de ce să mori prin-lăuntru? singurătatea e-o închipuire voită. vietate aleasă-i poetul în unicul univers poate prin vers să deschidă n universuri la braț cu idei și cu gânduri îmbrăcate cum vrea el în veșminte. pegasul te-așteaptă sari vesel în șea ești tânăr de ce să le-mbraci în haine cernite când pest tot sunt rochii de bal? cu prietenie,o frunte căruntă. Ioan. | |
| = Memorie schismatica | razvan rachieriu [03.Dec.15 09:53] |
| „În memoria ta schismatică”, emisfera dreaptă se ocupă cu analiza, obiectivul, ajutată de intelect și rațiune, iar emisfera stângă e sediul emoțiilor, sensibilității și sentimentelor, gestionate de suflet. Ești „singur” convulsionat de un „orgasm teluric”, „înnebunit de plăcere, înnebunit de tristețe”, urci dârz și temerar înspre un viitor dilematic, înconjurat din toate părțile de „mirajul propriei existențe”. O poezie care m-a convins. | |
| = Un poem trist, născut din singurătate | Ionut Acrudoae [03.Dec.15 10:33] |
| Cam aceasta ar fi definiția unei poezii a solitudinii. Nu știu dacă fiecare vers s-a potrivit în context, dar emoția a existat permanent și a condus la acest produs finit. Mulțumesc ambilor membri pentru trecere și observații. | |
| = Serios? | marin badea [03.Dec.15 14:47] |
| Eu nu văd nimic trist în poem, mie mi se pare chiar ilar. Și, vă rooog, nu mai aruncați cu astfel de vorbe: ...Asta ar fi definiția unei poezii a solitudinii. În primul rând pentru că textul nu e o poezie, ci o chestie. Nu știu ce fel de chestie, că eu nu am avut ce să caut în uterul voinței, aterizând de pe o aripă de porumbel. Fiecare cu guguștiucii lui! P.S. - Doamne-iartă-mă, ce legătură este între camionul cu fasole uscată și cadavrele prietenilor dezmembrați? Am în jur cadavre, dar ele sunt ale prietenilor, iar prietenii sunt și dezmembrați! Ce e ăsta, film horror cu buget redus? Unul dintre prieteni era cumva Jack? Jack Spintecătorul, nu ăla de pe vrejul de fasole, desigur! Cu bucuria unei lecturi extrem de amuzante! | |
| = Poem horror | Ionut Acrudoae [03.Dec.15 17:27] |
| Mă bucur că v-am amuzat cu această lectură a unei "chestii", după cum prea bine ați numit-o. Da, este o chestie, intimă, hilară, cu o aromă mixtă de horror a la Rob Zombie și dor a la Gabriel Garcia Marquez. Perspectiva dvs. este subiectivă, v-ați exprimat-o, mulțumesc de trecere. | |