| + cursa universală a vieții | Vasile Mihalache [14.Sep.15 18:06] |
| Un poem excelent de la început până la final. O cronică degajată până către ludic fără să riște a deveni neserioasă ci tonică transcrisă elevat, cu o temă simplă și totodată profundă, a vieților diferite din timpuri și locuri așijderea care ajung la același final. Remarc versuri inteligente:”să știți/ ne-a spus arbitrul sorbind din cappuccino luat de la aparatul din intersecție/ cu monedele noastre ”, ”hai! vedeți-vă de treabă mergeți înainte prin locuri ocolite ca să dureze mai mult/ o să ne vedem noi și la final și din tribune și pe drum și de la televizor”, ”dădeam târcoale liniei infinite de start”, ș.a. | |
| = si eu care credeam | ștefan ciobanu [16.Sep.15 00:31] |
| ca poezia aceasta va ramane neremarcata. uite ca nu a fost asa. ma bucura semnalarea, si ma inclin. | |