| + Să aprindem lumina în salonul 9 | enea gela [11.Sep.15 17:18] |
| Frumos fel de spune că e târziu, imaginea cu flacoanele de amintiri, recunoașterea sevrajului, atmosfera salonului 9 mi-au plăcut foarte mult. Construcția poemei, interesantă, ritm variat, densitate. | |
| = Piesa lipsa din angrenajul existentei | razvan rachieriu [11.Sep.15 19:07] |
| Eu văd o comuniune între tine, liniște și sufletul spitalului, simți un gol, o piesă lipsă din angrenajul existenței, cauți zâmbetul sublim pe fețele asistentelor și nu vezi decât nepăsare, indolență și placiditate, în solitudine strângi flacoane întregi de amintiri a căror substanță o injectezi în venele timpului, iar când sevrajul e atroce și întoarcerea la realitate crudă, te reîntorci la iubire, căreia îi faci perfuzii cu săruturi imaginare, pentru a scăpa de spleen. O poezie de/din spital. | |
| = va multumesc! | Marcel Vișa [12.Sep.15 19:08] |
| ma bucur ca ati poposit o clipa pe marginea patului si mi-ati ascultat soaptele. | |