| = liber | Ioan Postolache-Doljești [05.May.15 12:58] |
| arbitru,o,da. dar dacă viața te vrea,Leo? sccenarii. sccenarii pentr-un final... când realizezi urme de buci pe cortex înseamnă că nu e târziu. da, sigur că da, balsam ni se pare iubirea dar dacă balsamul e toxic s-a-ntrebat cineva? și totuși banalul uman instinctiv și brutal e o stea. mai dă-ți o palmă pe ... buci și zi: să mai mergem până-n cândva, Leo! dintr-un alt punct de vedere poezia este mai mult decât... un ceva. felicitări. Ioan. | |
| = Sa-ti invingi funebrul instinct uman | razvan rachieriu [06.May.15 10:18] |
| Mi se pare o poezie funebră, lugubră și sepulcrală, scrisă din sila care te inundă din abundență, ca firimiturile rămase pe masă, din sila ce are miros și gust de floare otrăvitoare strivită între dinți, din sila ce te face să-ți imaginezi diferite ipostaze funerare și negre ale morții, din sila ce împrăștie în poem idei fecunde pe care le valorifici cu vocație. Însă știu că ești capabil să-ți învingi funebrul instinct uman, intuiesc că ai primit lumină de la steaua morții și cred că sila nu e doar o greață existențială, ci ea se poate transforma în febrilități creatoare. | |
| + Steaua morții | Irina Lazar [25.Aug.15 11:19] |
| O poezie fluentă, unde fiecare cuvânt își are rostul lui. Vulnerabilitate, teamă, silă. Stări perfect umane, la care nimeni nu are răspuns. Dar măcar scriindu-le, lipindu-le undeva, pe hârtie sau pe ecran, le vedem de la distanță și suntem nevoiți să ne confruntăm cu ele la modul real. Star wars. Am reținut în special: "sau aș vrea să-mi opresc inima exact în clipa aia cînd nu simte nimic de parcă ai pune star wars pe pauză în momentul cînd spațiul cu stelele lui se apropie brusc pînă îți intră în ochi ca un milion de ace de seringă și totul e alb și bine. dar nici așa nu se poate," Iubirea e cea care crează un soi dezechilibru, un soi de vortex, însă nu aduce eliberarea, oare privind la steaua morții la asta ne gândim? | |
| + Spre deosebire | Liviu-Ioan Muresan [25.Aug.15 20:18] |
| de Irina Lazăr, zic despre unele cuvinte că sînt în plus. Dar nu e bai. Poezia se susține, are imagini ok, primele 2 versuri, cu rima aceea dau farmec. Multe figuri de stil, inestetice în poezia de azi, dar cu percutanță și bine strunite. Iată că Leo e pe o treaptă superioară a înțelegerii. Poate e vîrsta, poate e ambiția, cu siguranță cunoștințele acumulate. Leo nu e un sinucigaș, e un căutător al înțelegerii și neînțelegerii ființei, asemeni nouă, doar că se exprimă spre buna sa guvernare. Chestia cu bucile impregnate mi se pare forțată. Dar e un poem reușit. | |